Acum cateva saptamani au circulat pe bloguri – Octavian Sever Coifan, Fashion & Beauty si DaDaModa – impresii despre starea proasta a invatamantului de moda din Romania si despre sistem, in general. M-am tinut deoparte, ce-ar mai fi de adaugat cand vezi rezultatele atat de slabe ale unui invatamant fara directie ?
Acum cateva zile, tot in urma postului uni prieten ce-si face debutul pe blogosfera, Adi, mi-am adus aminte de cartea « Ensemble c’est tout » a scriitoare franceze Anna Gavalda. Cineva descria aventura acestei carti ca fiind un fel de domino pe invers. Piesele cazute se ridica si in inaltarea lor le ajuta si pe celelalte picate, de langa, sa faca acest lucru. Pornind de la acesta teorie incerc si eu sa caut solutii la ce se intampla in toata industria textile si in moda romaneasca intrebandu-ma : oare daca unul din acesti pioni se ridica, prin modificarea comportamentului si a actiunilor intreprinse, nu e posibil ca sistemul sa inceapa sa se ridica cu mici pasi, urmand ca apoi sa cuprinda intregul sistem intr-o insanatosire si o indreptate spre normalitate ?
Analizez piesele de domino :
Noi, CLIENTII dam fuga sa cumparam totul, orice, numai sa fie o marca straina. Ma dau exemplu : caut rochie pentru un eveniment deosebit si am incercat peste tot, numai la Oianu si la Maria Lucia Hohan, ale caror rochii le ador, nu am incercat…nici macar cu intrebarea « cat costa ? », convinsa fiind ca oricum e prea scump. Avem noi romanii mania asta pentru lucruri straine si trecem usor pana si peste colectiile celor cativa designeri care fac lucruri de calitate si moderne.
Ei, DISTRIBUITORII precum Armoire & Co, care doresc sa comercializeze marci romanesti insa le platesc in regim de consignatie . Pai intr-o industrie cu un cash flow « deosebit », in care banii pentru colectia 2010 sunt cheltuiti in 2009, cum pot designerii romani sa se dezvolte daca primesc banii numai dupa ce produsul lor s-a vandut clientului final. Fiti mai putin oportunisti, asumati-va riscul alegerii si platiti-i asa cum faceti cu Kenzo, Marc Jacobs sau Dries Van Noten. Ma indoiesc ca lor le platiti numai daca marfa se vinde.
SCOALA DE MODA : aceasta institutie imi da sentimentul ca se afla asezata undeva, pe un nor, la inaltime si departe de noi muritorii. Acolo este locul celor care au idei si scoala le acorda libertatea sa le exprime liber. Cand din acest spatiu, departe de realitate, designerii trebuie sa revina printre noi si sa-si exerseze meseria, se « impiedica » intr-o realitate cruda : este vorba de noi cumparatorii, care avem pretentia sa fim fascinati de produs, sa cumparam ceva original, suntem exigenti si vrem lucrui de calitate, creative, la preturi corecte. Vrem sa le gasim in magazine unde suntem tratati frumos de catre vanzatoare si vrem sa aratam bine si modern imbracand aceste lucruri. Apoi mai vrem ca, in momentul in care spunem ca purtam o bluza "Broscatean" sa starnim invidia. Pentru ca marca "Broscatean" ar trebui sa fie ceva care sa ne faca si sa visam, pe langa faptul ca trebuie sa fie ceva modern si creativ.
Acum cateva zile, tot in urma postului uni prieten ce-si face debutul pe blogosfera, Adi, mi-am adus aminte de cartea « Ensemble c’est tout » a scriitoare franceze Anna Gavalda. Cineva descria aventura acestei carti ca fiind un fel de domino pe invers. Piesele cazute se ridica si in inaltarea lor le ajuta si pe celelalte picate, de langa, sa faca acest lucru. Pornind de la acesta teorie incerc si eu sa caut solutii la ce se intampla in toata industria textile si in moda romaneasca intrebandu-ma : oare daca unul din acesti pioni se ridica, prin modificarea comportamentului si a actiunilor intreprinse, nu e posibil ca sistemul sa inceapa sa se ridica cu mici pasi, urmand ca apoi sa cuprinda intregul sistem intr-o insanatosire si o indreptate spre normalitate ?
Analizez piesele de domino :
Noi, CLIENTII dam fuga sa cumparam totul, orice, numai sa fie o marca straina. Ma dau exemplu : caut rochie pentru un eveniment deosebit si am incercat peste tot, numai la Oianu si la Maria Lucia Hohan, ale caror rochii le ador, nu am incercat…nici macar cu intrebarea « cat costa ? », convinsa fiind ca oricum e prea scump. Avem noi romanii mania asta pentru lucruri straine si trecem usor pana si peste colectiile celor cativa designeri care fac lucruri de calitate si moderne.
Ei, DISTRIBUITORII precum Armoire & Co, care doresc sa comercializeze marci romanesti insa le platesc in regim de consignatie . Pai intr-o industrie cu un cash flow « deosebit », in care banii pentru colectia 2010 sunt cheltuiti in 2009, cum pot designerii romani sa se dezvolte daca primesc banii numai dupa ce produsul lor s-a vandut clientului final. Fiti mai putin oportunisti, asumati-va riscul alegerii si platiti-i asa cum faceti cu Kenzo, Marc Jacobs sau Dries Van Noten. Ma indoiesc ca lor le platiti numai daca marfa se vinde.
SCOALA DE MODA : aceasta institutie imi da sentimentul ca se afla asezata undeva, pe un nor, la inaltime si departe de noi muritorii. Acolo este locul celor care au idei si scoala le acorda libertatea sa le exprime liber. Cand din acest spatiu, departe de realitate, designerii trebuie sa revina printre noi si sa-si exerseze meseria, se « impiedica » intr-o realitate cruda : este vorba de noi cumparatorii, care avem pretentia sa fim fascinati de produs, sa cumparam ceva original, suntem exigenti si vrem lucrui de calitate, creative, la preturi corecte. Vrem sa le gasim in magazine unde suntem tratati frumos de catre vanzatoare si vrem sa aratam bine si modern imbracand aceste lucruri. Apoi mai vrem ca, in momentul in care spunem ca purtam o bluza "Broscatean" sa starnim invidia. Pentru ca marca "Broscatean" ar trebui sa fie ceva care sa ne faca si sa visam, pe langa faptul ca trebuie sa fie ceva modern si creativ.
Asta inseamna crearea unei identitati proprii. De ex : vreau sa imbrac o bluza moderna dar care sa aibe elemente de traditional. Ei bine, stiu ca acum in 2009 dar si peste 3, 7 sau 10 ani gasesc treaba asta la "Andra Clitan"….bine, bluza din 2009 va fi altfel fata de cea din 2016 , insa ceva din ea imi va spune ca este "Andra C." si nu altcineva. Asta inseaman identitate de marca, firul rosu care reprezinta creatorul si de la care nu se va abate.
Aceasta identitate trebuie sa fie sustinuta de o strategie de piata : cati dintre designerii care au marca proprie stiu ca cifra de afaceri vizeaza in 2010…si ce piete, si cu ce produse, si cu ce evenimente sau cu ce marketing ? Cui ma adresez, ce femeie imbrac?
Ei, toate aceste lucruri trebuie invatate in scoala si consider ca profesorii sunt cei mai vinovati de aceasta intretinere a mitului artistului cu capu in nori care nu are treaba cu realitatea. Cate exercitii de acest fel se fac in scoala, cate lucrari in grup, cat se invata despre cum sa-ti creezi propria firma, care sunt costurile, etc ?
Este nevoie de cursuri practice, de contact cu industria textila romaneasca, cu toate fabricile din aceasta tara. Fiecare an scolar trebuie sa se termine cu un stagiu, cu o colaborare cu firme care deja au experienta si care si-au construit propriul nume si business (Levintza & Co). Si apoi, indrazniti sa faceti stagii la international, pregatiti-va temeinic CV-urile si protofoliile si « bombardati » firmele din Vest care-si fac foarte multa din munca cu ajutorul acestora.
Parteneriate cu scoli din alte tari imi par ok, insa cele cu industria imi par vitale in formarea designerilor.
Apoi sa revenim la colectii : au ceva incremenit in timp, prafuit, blocat. Fiecare vrea sa confime ca suntem la portile de iesire din Occident, undeva in fundul Europei. Dragilor, iesiti in lume, vizitati tot ce se poate vizita in materie de arta contemporana si moderna. Cultura nu se face in fata calculatorului. Trebuie sa fiti la curent cu tot ce se intampla in lume din Nepal in Peru si nici un domeniu sa nu va fie strain : nici cel auto, nici cel de cosmetice sau gastronomie …ca sa nu mai vorbim de arhitectura.
Pentru ca inca e ceva prafuit in creatie : lipseste actul creativ prospat, plin de curaj, avangardist.
Deci, iesiti la international, invatati-va cu un nou punct de vedere si cu un nou mod de a trata aceasta meserie, hraniti-va creativitatea si intoarceti-va, pentru a pune in practica ce ati invatat.
STATUL & Ministerului Intreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului si Mediului de Afaceri sunt principalii vinovati ca nu exista un sistem sanatos de moda in Romania. Cum poti lasa o industrie intreaga sa se stinga ? Adica chiar nu se poate face nimic, cu toti specialistii din ministere ? Cum se poate sa nu se organizeze o saptamana modei in Bucuresti, initiativa care nu ar insemna decat un prim pas catre normalitate. Cum se poate ca evenimete atat de importante sa fie lasate la voia intamplarii, iar datele sa fie alese dupa bunul plac al organizatorilor. Nu inteleg : suntem o tara cu o buna traditie in domeniue, care inca mai are forta de munca – ce se va stinge daca nu avem grija si de aceste meserii – inca mai sunt fabrici. Din pacate tari precum Turcia, Portugalia, Tunisia si Maroc au luat demult masuri care sa revigoreze aceasta industrie. Pe plan european ei sunt principalii nostrii concurenti de lohn.
IN CONCLUZIE cred ca daca statul si-ar depasi atitudinea prafuita cu care trateaza ind. textila si moda in general, printr-un pachet de masuri bine inchegat, daca scolile de moda s-ar detasa de scolile de arta si ar « preda » meseria intr-o optica mai pragmatica, daca designerii de acum si-ar gestiona cu mai mult curaj si viziune marcile create si daca noi toti am sustine marcile « made in Romania » prin simpla lor achizitionare, moda & ind textila ar mai avea sanse. Am crea efectul invers de domino si am sustine la urma urmei societatea romaneasca.
Pana atunci ne vom multumi ca evenimentul de moda al anului in Romania sa fie organizat de Ambasada Frantei la Bucuresti…..si vom lasa Institutul Francez de Moda, care si-a aratat de mult bunavointa in a ajuta statul roman sa creeze o astfel de scoala la Bucuresti , sa colaboreze cu tari precum Turcia (care are deja un Institut de Moda la Istanbul) sau Portugalia. La urma urmei nu uitati ca despre Spania nu vorbea nimeni acum 20 de ani iar acum « jumatate » de planeta se imbraca de la Zara.
Ei, toate aceste lucruri trebuie invatate in scoala si consider ca profesorii sunt cei mai vinovati de aceasta intretinere a mitului artistului cu capu in nori care nu are treaba cu realitatea. Cate exercitii de acest fel se fac in scoala, cate lucrari in grup, cat se invata despre cum sa-ti creezi propria firma, care sunt costurile, etc ?
Este nevoie de cursuri practice, de contact cu industria textila romaneasca, cu toate fabricile din aceasta tara. Fiecare an scolar trebuie sa se termine cu un stagiu, cu o colaborare cu firme care deja au experienta si care si-au construit propriul nume si business (Levintza & Co). Si apoi, indrazniti sa faceti stagii la international, pregatiti-va temeinic CV-urile si protofoliile si « bombardati » firmele din Vest care-si fac foarte multa din munca cu ajutorul acestora.
Parteneriate cu scoli din alte tari imi par ok, insa cele cu industria imi par vitale in formarea designerilor.
Apoi sa revenim la colectii : au ceva incremenit in timp, prafuit, blocat. Fiecare vrea sa confime ca suntem la portile de iesire din Occident, undeva in fundul Europei. Dragilor, iesiti in lume, vizitati tot ce se poate vizita in materie de arta contemporana si moderna. Cultura nu se face in fata calculatorului. Trebuie sa fiti la curent cu tot ce se intampla in lume din Nepal in Peru si nici un domeniu sa nu va fie strain : nici cel auto, nici cel de cosmetice sau gastronomie …ca sa nu mai vorbim de arhitectura.
Pentru ca inca e ceva prafuit in creatie : lipseste actul creativ prospat, plin de curaj, avangardist.
Deci, iesiti la international, invatati-va cu un nou punct de vedere si cu un nou mod de a trata aceasta meserie, hraniti-va creativitatea si intoarceti-va, pentru a pune in practica ce ati invatat.
STATUL & Ministerului Intreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului si Mediului de Afaceri sunt principalii vinovati ca nu exista un sistem sanatos de moda in Romania. Cum poti lasa o industrie intreaga sa se stinga ? Adica chiar nu se poate face nimic, cu toti specialistii din ministere ? Cum se poate sa nu se organizeze o saptamana modei in Bucuresti, initiativa care nu ar insemna decat un prim pas catre normalitate. Cum se poate ca evenimete atat de importante sa fie lasate la voia intamplarii, iar datele sa fie alese dupa bunul plac al organizatorilor. Nu inteleg : suntem o tara cu o buna traditie in domeniue, care inca mai are forta de munca – ce se va stinge daca nu avem grija si de aceste meserii – inca mai sunt fabrici. Din pacate tari precum Turcia, Portugalia, Tunisia si Maroc au luat demult masuri care sa revigoreze aceasta industrie. Pe plan european ei sunt principalii nostrii concurenti de lohn.
IN CONCLUZIE cred ca daca statul si-ar depasi atitudinea prafuita cu care trateaza ind. textila si moda in general, printr-un pachet de masuri bine inchegat, daca scolile de moda s-ar detasa de scolile de arta si ar « preda » meseria intr-o optica mai pragmatica, daca designerii de acum si-ar gestiona cu mai mult curaj si viziune marcile create si daca noi toti am sustine marcile « made in Romania » prin simpla lor achizitionare, moda & ind textila ar mai avea sanse. Am crea efectul invers de domino si am sustine la urma urmei societatea romaneasca.
Pana atunci ne vom multumi ca evenimentul de moda al anului in Romania sa fie organizat de Ambasada Frantei la Bucuresti…..si vom lasa Institutul Francez de Moda, care si-a aratat de mult bunavointa in a ajuta statul roman sa creeze o astfel de scoala la Bucuresti , sa colaboreze cu tari precum Turcia (care are deja un Institut de Moda la Istanbul) sau Portugalia. La urma urmei nu uitati ca despre Spania nu vorbea nimeni acum 20 de ani iar acum « jumatate » de planeta se imbraca de la Zara.
Nu solutiile sunt greu de gasit ci punerea lor in practica!
4 comments:
subscriu sub fiecare cuvant si ma bucur ca ai scris acest articol.
si acest efect domino invers, cred ca exista deja. Sunt designeri romani (putini dar sunt) care au cucerit piete straine si incearca cu rabdare sa implementeze aceleasi reguli si acasa.
Multumesc Ludmila pentru comentariul tau si pentru sustinere. La randul meu sunt alaturi de toti acesti designeri!
Super inteligent articolul tau - niste puncte de vedere bine argumentate si la care subscriu si eu. Si cartea de care vorbesti la inceput este una dintre preferatele mele!:)
Multumesc Alice, voi incerca sa mai scriu pe tema asta. Cred mult in capacitatea romanilor de a creea marci ce pot ajunge la international. Te mai astept pe aici.
Post a Comment