Marci romanesti

geanta DaDa

Am petrecut cateva zile in Bucuresti si desi vin acasa de cateva ori pe an, regasirea tarii, a Bucurestiului, este de fiecare data diferita si parca la fel. Am aceleasi experiente neplacute cu taximetristii, primul impact cu orasul imi aduce intotdeauna aminte de ce am plecat, gasesc oamenii agitati, nervosi, rai, incrancenati si urat imbracati. Apoi ma « domesticesc» precum vulpea din « Micul print » si imi aduc aminte ce imi place la oras….. dau ochii cu Gradina Icoanei, cu Calea Victoriei care desi decade si o gasesc mai prapadita decat data trecuta, inca imi place, ma vad cu prietenii si toate acestea imi deschid simturile astfel incat incep sa vad si lucrurile furmoase.

Ma intorc la Paris cu multa admiratie pentru doua marci : una pe care o stiu de mult, care a fost un fel de pionier in peisajul autohton de moda, marca ce continua sa existe si care spre marea mea bucurie inca ma atrage prin produs, evident. DADA…… despre care am mai scris si care atunci cand si-a deschis boutique-ul din Piata Amzei ma duceam sa-l vizitez cum fac acum cu cel al lui Vuitton de pe Champs Elysées. Ma intorc la Paris cu o geanta cumparata in acelasi boutique, spatiu care merita un design mai ok. Stiu ca intoarsa la birou toata lumea ma va intreba de unde am geanta si am sa fiu bucuroasa sa le zic ca este vorba de o marca romaneasca.

Site-ul este la fel de cool si original…..va invit sa aruncati o privire in dadazin J

www.dada.ro

As vrea sa-i vad mai activi, mai agresivi chiar, in acest moment in care accesoriile sunt pe mare val si conform unor studii recente se pare ca vor mai fi ani buni de acum incolo. Nu stiu cum este in prezent organizat departamentul lor de creatie, insa ma intreb daca stiu ca un designer precum Laura Popoviciu, care a facut un stagiu important in departamentul de inovatiei de la LV si care este atat de bine pregatita pe accesorii nu ar putea fi o colaborare interesanta pt ei. ATENTIE nu este un post pentru a-i gasi Laurei un job, ea in acest moment lucreaza cu o splendida marca de lux in Paris si sincer nu stiu daca este deschisa la colaborari cu alte marci, insa era o idee….asa cum mai sunt si alti romani care studiaza afara si care pot aduce un suflu actual in creatiile acestor marci romanesti care pacatuiesc prin faptul ca sunt prea inchise in jurul lor si a zonei din care provin.

A doua « indragosteala » este, ati ghicit,  Valentina Vidrascu. Singura colectie vazuta de mine a fost cea prezentata la Pasarela acum 3 ani si de atunci am vazut numai pe net cateva creatii de-ale ei. Intamplarea fericita a fost intalnirea noastra la PV si discutiile interminabile avute despre materiale si moda ....am venit sa o vad numai pe feeling, ma puteam insela si as fi putut foarte bine asista la o prezentare esec….insa ceva imi spunea ca o persoana care viziteaza 6 targuri de textile pe an, care se intoarce acasa din fiecare calatorie cu kilograme intregi de albume si carti de moda, care pune atata pasiune in ceea ce face nu poate da nastere unor rateuri.

Presa de moda a lipsit din pacate, in masa. Revista The ONE si site-ul fashionandbeauty.ro au fost parteneri ai evenimentului si deci prezente ;  cei de la Beau Monde au oferit o supriza placuta ….in rest…..nimeni. Experienta oamenilor din presa castigata pe parcursul atator vizionari « live » ale saptamanilor modei din Paris, Milano, NY si Londra nu poate fi folosita constructiv in acest sens. Toata aceasta experienta se duce in realizarea editorialelor si a admiratiei desavarsite pentru marcile straine. Marci care merita admiratie, asta sa fie clar….. insa cum credeti ca apar noi talente in orice oras al modei, din orice tara daca aceste reviste nu-l sustin…… Exista pretentii de stilism pentru mare parte din fashion-editori dar n-ar insemna asta sa se arda niste etape ? Ce este mai dificil : sa asisti la o prezentare impecabila unde vesmantul si atmosfera sunt create de echipe enorme care invart un buget de milioane de euro sau sa strabati jumatate din Bucuresti si sa stii sa alegi « bobul bun de cel rau » intr-un amalgam care nu trebuie dat la o parte in intregul sau ?

Succesul actual al marcii Carven se datoreaza evident talentului creatorului sau,  mixului perfect intre produs si pret dar si faptului ca este sustinut in masa de toate revistele frantuzesti.

Aceasta lipsa de interes imi reveleaza o alta : lipsa de viziune pe termen lung. Daca aceste marci romanesti ar fi sustinute, atunci acestea ar evolua si financiar si deci, ar castiga putearea sa plateasca si reclame in paginile revistelor si uite asa ajutorul ar fi reciproc.

Sigur toate acestea cer timp, rabdare, capacitate de analiza, pasiune, deschidere, cunostinte ....

Valentina Vidrascu

Am venit la prezentarea Valentinei dintr-un motiv foarte simplu: mi-a marturisit la inceputul acestui an,  pe culoarele de la Première Vision, ca-si cumpara materiale de la Jacob Schlaepfer ....

(Stiu, nu foarte multi care vor citi acest "post" stiu cine este Jacob Schlaepfer......cum sa descriu acest creator de tesaturi care inoveaza neincetat si care este un partener inconturnabil al tuturor marcilor care vor sa faca o prezentare de moda creativa?! Sa zic ca este un fel de "apple" al textilelor, ca in fiecare sezon mai vine cu cate o idee nebuneasca transpusa in tesaturi sau broderii?!)

... lista de furnizori ai Valentinei m-a impresionat suficient de mult incat sa ma faca sa ma urc in avion si sa vad ce face ea din toate aceste mici bijuterii textile. Ei bine aceasta calatorie a meritat din plin pentru ca am descoperit un univers in care vesmantul este realizat impecabil iar cercetarea care sustine creatia, adevarata si foarte serioasa.

Am descoperit o creatoare care-mi vorbeste cu atata patima despre moda incat imi aduce aminte ce anume imi place la acest domeniu. Am descoperit o echipa de fete care-si dedica talentul lucrului bine facut si care nu face compromisuri. Si cel mai important, am descoperit un univers in care se impletesc intr-un mod echilibrat si rafinat elemente etnice romanesti.

Nu sunt un mare fan al folosirii reperelor etnice in moda romaneasca: poate pentru ca ele au fost atat de des folosite si atat de prost incat nu mai credeam ca vreunul dintre designerii romani le mai poate aduce in lumina si intr-un alt mod....nu sunt elemente cu care se jongleaza usor si folosirea lor pe termene lungi de timp, pentru a se crea codurile unei marci necesita cunostinte profunde si, mai ales, o mare capacitate de a le adapat vremurile moderne. Cine are chef sa poarte un costum popular asa cum era el facut in sat acum 100 de ani? Nu cred ca e usor sa fie modernizate in permanenta...pot fi elemente usor "viclene" care sa dea iluzia ca folosirea lor asigura un anumit succes celui sau celei care le foloseste ....sigur pot fi foarte puternice daca stim sa le manuim cum trebuie si exista in acest moment marci care au creat imperii pe folosirea moderna a "codurilor" etnice.

Valentina a reusit totusi sa ma impresioneze. Tinutele de joi seara mi-au oferit atata bucurie estetica incat nu am mai tinut cont de nimic altceva: nici de lungimea prezentarii (45 de tinute prezentate) si nici de localul ales....o astfel de colectie merita ceva mai bun, insa in final ..... nimic nu a mai contat.

O simfonie de voaluri de matasuri, de imprimeuri etnice, de insertii de dantela decupata (asa ceva am vazut prima oara la Sarrieri) si de broderii special create de ateleriul Valentinei. O "nebuneasca" si inspirata  folosire a unor bucati vechi de material (pe singurul palton al colectiei sunt cusute bucati de material recuperate de la un vesmant vechi de 100 de ani), rochia care a deschis prezentarea este facuta plecand de la un stergar crosetat...Garderoba reginei Maria a fost o sursa de inspiratie, sursa ce va continua si in colectia urmatoare. Ii imprimate pe matase, ii din vascoza sau voal de matase cu mansete din dantela crosetata, bundite cu motive de patchwork, rochii de mireasa care au pastrat inspiratiile etnice ale iilor, transformandu-se insa in rochii glamour.....toate acestea au creat o colectie care poarta bine amprenta creatoarei sale.

Sper ca aceasta munca sa continue cu tot atata pasiune, cu inteligenta si cu capacitatea de a dezvolta o marca ce-si merita bine locul in peisajul modei.

Google il celebreaza pe Brancusi

Daca intrati azi pe google veti vedea ca pe pagina principala acesta celebreaza 135 de ani de la nasterea lui Brancusi.

Blog-ul Andreei Macri

Atentie blogari de limba romana, artileria grea a intrat in "actiune"!

Andreea Macri, fashion director la revista The One, este una din rarele persoane din tara ce are o cultura a domeniului modei reala si adevarata. Andreea are acces la prezentarile de couture si de pap din Paris, Milano sau NY, este pasionata de fotografie si ma bucur ca a decis sa creeze acest blog si sa ne impartaseasca din ceea ce vede in cadrul acestor prezentari, din discutiile pe care are ocazia sa le aibe cu personalitati din domeniu, din experienta sa.

Imi place sa vad ca se construieste o alternativa de calitate la toate blogurile create de cei are isi fac cultura de moda exclusiv pe internet si din reviste.

http://andreeamacri.com/

Romani celebrii la Paris: Brancusi

Faptul ca stau in Paris nu ma tine departe de ceea ce se intampla in tara sau in afara ei si care ii afecteaza imaginea. Media are aceasta acapacitate de a aduce in timp real stirile in orice colt al lumii si asa se face ca imediat ce in tara se intampla ceva, a doua zi la birou colegii imi pun intrebari despre evenimentul respectiv : « am vazut ce greve sunt pe strazi, situatia e grava nu ? », « cum se face ca tiganii nu sunt integrati ?, etc etc. Nu discut aici pertinenta intrebarilor, vreau numai sa spun ca si aici, in fata francezilor sunt tot romanca; diferenta este ca in tara eram o romanca intr-o comunitate de romani care suferea de siuatia interna a tarii, iar aici sunt o romanca ce continua sa fie afectata de imaginea externa a Romaniei. Pe fondul acestor intamplari, aparitia oricarei vesti pozitive sau oricarui articol care ajuta la construirea pozitiva a imaginii Romaniei imi da aripi. Saptamana aceasta vestile au fost despre romanul care, in opinia mea, ne reprezinta cel mai bine la international, artistul care a influentat si continua sa influenteze generatii de alti artisti din multiple domenii si de pe intregul glob : Constantin Brancusi. Urmasii cuplului de prieteni (familia de pictori Istrati) care l-au insotit pe Brancusi in ultimii ani de viata, au scos la vanzare cateva obiecte personale ale acestuia (o parte realizate de el si trei sculpturi) si organizarea vanzarii la casa de licitatii Artcurial a umplut pagini de ziare si reviste vreme de o saptamana.

T-shirt couture

Salut cu entuziasm aparitia fiecarui brand romanesc care are in spate dorinta de a reusi, talent si cunostinte solide ale domeniului. In septembrie, surpriza a venit de la T Shirt Couture si entuziasmul a fost mai mare nu pentru ca, cunosc persoana care a creat acest brand ci pentru ca stiu ce cunostinte are in materie de textile. Adi Popescu este printre putinele persoane din moda romaneasca intalnite pe culoarele salonului pentru care lucrez (Première Vision) si asta demonstreaza multe. Cand mi-a povestit de proiectul sau a tinut sa-mi precizeze de cateva ori ca nu este un creator ci un antreprenor . Ok, nu am nici o problema cu asta daca oferta este buna si daca aceasta pozitie este asumata. Adi s-a ocupat cativa ani de achizitiile de materiale si accesorii pentru linia de fashion lingerie de la ID Sarrieri si asta explica intr-o anumita masura dragostea sa pentru materiale fine precum tull-ul, matasea, dantela. In prezent colectia de tricouri « elegante » se gaseste pe site-ul Molecule F. Mai multe despre aceasta marca pe site-ul propriu

http://www.t-shirt-couture.com/.

Eveniment de moda romaneasca la Paris

Am fost invitata miercuri seara la Ambasada Romaniei (si tin sa multumesc Ambasadei pentru aceasta invitatie) pentru a asista la evenimentul organizat de catre Misiunea Economica Romana in Franta, impreuna cu FEPAIUS si Ministerului Economiei si Comertului. In frumosul spatiu al Hotelului Behague are loc in noiembrie sau decembrie ale fiecarui an un eveniment ce se organizeaza in jurul unei prezentari de moda si despre cel de anul trecut am scris aici. La recitirea acestui articol scris in 2009, mi-am dat seama ca l-as fi putut copia si pune din nou aici cu data din 2010, deoarece nimic nu a evoluat.

M-am regasit in fata aceluiasi tip de eveniment trist si prafuit, care te transporta cu 30 de ani in urma si care denota lipsa de seriozitate, rigoare si cel mai grav, cunostinte la nivel de creatie vestimentara dar si promovare a unei industrii, a unei tari. La urma urmei, decat sa fim promovati in acest fel prefer sa nu fim promovati deloc, pentru ca un astfel de eveniment nu ajuta ci strica imaginii Romaniei si asa extrem de fragila la international.

O prezentare de moda are doua scopuri: unul este comercial si este motivul pentru care, in general, se organizeaza intr-un anumit moment al anului. Pentru bunul mers al unei afaceri in moda este bine ca acest time-ing sa se respecte. Al doilea scop este de imagine: poate genera articole in ziare, reviste de specialitate, bloguri, marind astfel notorietatea brand-ului, a creatorului, a tarii, etc.

La evenimentul de miercuri publicul a fost format din persoane care fac parte din comunitatea romaneasca de la Paris si care nu lucreaza in domeniu. Am putut zari o singura persoana care lucreaza pentru un grup ce organizeaza cateva din saloanele din Paris, care au ca si clienti marci sau fabrici romanesti. Deci, venirea a fost strategica caci asa se intretin clientii la targuri. In deschidere, un grup de patru fabrici au prezentat niste asa zise colectii, finalul apartinandu-i din nou Lizei Panait, creatoare care se aprovizioneaza cu materiale din Dubai si careia oricat de mult m-as chinui nu-i gasesc un loc in Paris, capitala rafinamentului si al unui respect infinit pentru moda.

In urma acestei seri eu am inteles un singur lucru: anume ca evenimentul nu este dedicat modei romanesti; este organizat cu scopul de a pune in “valoare” niste fabrici ce au capacitatea de a produce in “lohn”. Nu este nimic rau in a le promova. Insa, de ce printr-o prezentare de moda organizata stangaci? Cineva care doreste sa cunoasca de ce anume este capabila o fabrica, nu are nevoie decat sa vada cateva articole de imbracaminte realizate in respective fabrica, sa le pipaie, sa analizeze modul in care sunt cusute si apoi sa discute detalii tehnice gen capacitate de productie, tehnologia folosita, gradul de calificare al mainii de lucru, etc. Nu o prezentare de moda va pune in valoare o fabrica. O prezentare de moda pune in valoare un vesmant creativ, universul unui creator sau al unei marci, imaginatia nebuna a acestuia…… este in directa relatie cu evolutia, sezonul, creatia. Pentru a lucra in lohn, rolul fabricii nu este unul creativ, ci strict excutoriu.

Liza Panait, singura creatoare a acestei seri a prezentat pentru un public care nu se gaseste in Franta. Am inteles universul sau creat in jurul catifelei, al inului, al broderiilor aplicate, predilectia pentru culorile pamantului. Nu universul este problema, ci faptul ca acesta este interpretat prin prisma unor ochi care refuza sa vada evolutia modei si a siluetei din ziua de azi. Publicul francez, pentru care presupun ca este organizat un eveniment la Paris este extrem de educat si de rafinat: tull-ul din polyester mov, trandafirii aplicati pe rochie, broderiile invechite nu mai sunt apreciate.

La nivel de accesorii - pentru toate colectiile - nimic nu a fost in concordanta: bijuterii gen gablonzuri ieftine nu au facut decat sa scoata si mai mult in evidenta amatorismul. Si la toate acestea s-a adaugat o lipsa de stil la nivel de organizare : muzica orientala data la un volum prea tare, machiajul incarcat al manechinelor, lungimea prea mare a prezentarii si cateodata dublarea fara rost a unor tinute care nu se diferentiau decat foarte putin. O totala lipsa de creativitate precum si utilizarea unor materiale banale au facut din prezentare un eveniment pe care personal nu-l inteleg.

Un mic catalog a fost distribuit. Modul in care este pus in pagina si imprimat subliniaza tot ce am descris mai sus: scris cand in franceza, cand in engleza, cu informatii care nu au nici un interes pentru un public francez (gen intersectia pe care Liza Panait a deschis magazinul) si cu greseli gramaticale pe alocuri. Cuvantul « lohn » nu exista in franceza, traducerea sa este « travail à façon ».

De ce nu profita generatia tanara, cu talent si studii in domeniu de aceste eforturi, de ce este organizat acest eveniment si de ce Ministerul nu gaseste o alta formula sa distribuie fondurile? De ce acest eveniment este tratat atat de lejer si cu atata neprofesionalism?

Eveniment de moda la Amb. Romaniei de la Paris

colectie + mireasa de la finalul prezentarii Lizei Panait

Cateva poze de la evenimentul de miercuri. Revin cu comentarii - multe - in curand.

Maria Lucia Hohan la Paris

Rochii MLH, poza preluata de pe Cherry Blossom Girl

Nu stiu daca urmariti "episodul" rochiei create de Maria Lucia Hohan pentru una dintre cele mai citite blogerite din Franta . Daca nu, va invit pe blogul sau - The Cherry Blossom Girl - pentru a vedea rochia, dar si o serie de poze care descriu universul feminin si romantic al Mariei. Imi place ce se intampla si sper ca MLH sa reuseasca sa-si faca drum la Paris. If one can make it here, than can make it anywhere, in fashion of course ! Succes Maria si bravo!

PS: exemplu despre cum internetul poate infrange bariere si permite unora sa sparga gheata "greu de spart" de la Paris. Pe Alix alias Cherry Blossom Girl am intalnit-o in timpul salonului de PAP ce a avut loc la inceputul acestui an. A venit in standul Dice Kayek, marca pentru care lucram la acel moment, ca sa realizeze un articol pentur o revista. Atunci mi-a spus ca Dice Kayek impreuna cu MLH erau preferatele sale din intregul salon.

Raspuns la intrebare. Pentru Maurice Munteanu.

Buna Maurice,

Tin sa raspund la afirmatia cu privire la necesitatea sau obligativitatea prezentei unui stilist pe langa creatorii romani. Si vreau sa o fac deoarece exista aceasta tendinta in « critica » de moda romaneasca de a trasa un mare egal intre ceea ce se intampla la international (mai ales la Paris) si ceea ce se intampla in Romania. Treaba aceasta se face uitand total ca noi facem moda de putin timp si ca, in prezent, pe langa faptul ca inca nu exista un sistem coerent si logic de moda, nu exista nici cultura a consumatorului pentru marcile de creator.

Ar trebui sa te intrebi intai de ce are Lagerfeld sau Elbaz un stilist pe langa el. (Da-mi voie sa pun sub semnul intrebarii viitorul acestei practici dupa scandalul dintre Balenciaga si Carine Roitfeld si explozia netului si a puterii pe care o acorda marcilor). In realitate un stilist ofera unui creator sfaturi ce tin de partea oarecum comerciala si de modul in care ceea ce s-a creat se « muleaza» pe tendintele pietei. Se poate vinde sau nu, poate capta atentia sau nu, este in tendinta ? Avand in vedere ca moda a devenit la un moment dat un domeniu in atentia marilor grupuri si a fondurilor de investitii, deci care aduce bani, s-a inceput crearea unor parghii care sa-i ofere siguranta ca aceste venituri vor continua sa curga, totul pe fondul unei dezvoltari a industriei si a unei concurente crunte.

Aceste conditii exista si acum: este la fel de greu sa vinzi si teama sa nu gresesti o colectie este foarte mare. Ce se schimba este faptul ca marcile se adapteaza rapid si dispun de foarte multe moduri de a fi in contact cu consumatorul si de a analiza ceea ce acesta vrea. Exercitiul este complex si functioneaza pe o piata « matura » de moda. Am lucrat pentru o marca - Dice Kayek - a carei creatoare facea apel la un stilist foarte cunoscut pentru ca acesta ii oferea o oarecare siguranta probabil si pentru ca asa cum spui, toata lumea are unul. Acesta nu facea decat sa incaseze un cec gras pentru cateva ore petrecute analizand ceea ce era deja facut si dand sfaturi care nu aveau un grad de pertinenta foarte mare.

Ma intorc acum la Romania. Are rost ca George Hojbota, care probabil ca reuseste cu greu sa-si finanteze productia colectiei de podium, sa plateasca un stilist care sa-l sfatuiasca ? Si sa-l sfatuiasca cu privire la ce mai exact ? La ce va dezvolta dupa prezentarea de moda pentru cei cativa clienti ? La a fi modern ? La a avea o colectie bine realizata ? Pentru ca pentru toate astea creatorul roman nu are nevoie de stilist ci de pasiune, educatie, cultura si tehnica. Iar tot ceea ce trebuie sa aiba pe langa el este un manager bun si un bun tehnician. Aceste elemente vor face ca o marca romaneasca si un creator sa castige increderea managerilor de magazin, a cumparatorilor si speram a exportului. Acestea sunt marile linii care trebuie sa fie copiate dupa Paris, restul trebuie adaptat unui mediu care acum invata sa mearga.

Interviu Florence Muller in revista The ONE

Florence Muller este una dintre cele mai respectate personalitati din domeniul modei frantuzesc: istoric si profesor, ea a pus bazele primului muzeu de moda din Franta. Am intalnit-o pentru a-i lua un interviu si a afla mai multe despre culisele expozitiei YSL de la Paris, expozitie al carui curator este. Mi-am facut un obicei din a intreba diversele personalitati pe care le intalnesc, ce stiu despre Romania, din dorinta de a avea si un alt punct de vedere, de a descoperi aceasta tara prin ochii strainilor.

"Ce stiti despre Romania ?
Nu stiu mai nimic pentru ca nu am fost acolo. Stiu alte tari din zona deoarece sotul meu este sarb, tatal sau este ceh, sunt implicata in aceasta lume pe care o iubesc mult. Chiar inainte de a-l cunoaste pe sotul meu eram atrasa de aceasta zona a Europei. Una din prietenele mele cel mai bune a fost de origine romana. Cred ca intuitiv va pot spune ca-mi place modul de a fi al acestor oameni, sesibilitatea la arta si cultura. Toti oamenii pe care i-am intalnit in calatoriile din Europa de Est erau foarte cultivati. Cand am fost la Belgrad in anii 80 eram uimita ca oamenii erau informati mai bine decat mine de cea ce se intampla la Londra si Berlin. Pentru mine acest tari din Europa de Est sunt romantice…stiu ca lumea zice ca Parisul este romantic si sunt de acord dpdv arhitectural, insa nu gasesc ca oamenii sunt foarte romantici la Paris.

Ati vazut colectia lui Carmen Secareanu de la IFM?
Da, am vazut-o si mi-a placut mult…si am regretat ca nu a fost tinuta mai mult in cladirea IFM-ului. Am auzit multe persoane care si-au exprimat entuziasmul in fata colectiei ei. Problema este sa continue asa."

Gasiti acest interviu in nr. din luna mai al revistei The ONE.

Curs de design cu Adrian Oianu

colectie Adrian Oianu

Cred ca voi toti, cei care cititi aici, ati reusit sa va dati seama cam care este parerea mea despre mediul de moda romanesc. Mai spun o data, pe scurt:

• cred in creativitatea ce exista in tara si imi pare rau ca unii care au ambitie nu au o orientare creativa mai profunda, iar cei care sunt creativi nu au mai multa ambitie.
• cred ca totul trebuie reincadrat intr-o matca adevarata a acestei industrii
• cred ca transformarile trebuie sa inceapa de la baza acestui sistem, adica de la educatie

Acestea fiind spuse, nu stiu daca faptul ca avem doua saptamani ale modei (Iasi si Cluj) este un motiv de bucurie, deoarece nu sunt sigura ca sunt necesare. Intr-o lume ideala as pune pe 'stop' toata aceasta mica joaca de-a moda si as cladi un sistem de invatamant gen incubator: unul singur, la Bucuresti. As apasa din nou pe butonul "play" dupa ce m-as asigura ca toata lumea stie si intelege despre ce este vorba si ca, mai ales, este pregatita sa porneasca pe un drum greu dar corect. Dar suntem in lumea reala si atunci lasam cursul lucrurilor sa se desfasoare.

Faptul ca un desiger s-a decis sa isi asume rol de "dascal" in acest mediu ma bucura foarte tare. Adrian Oianu este la a doua editie a cursului sau "Introducere in design vestimentar contemporan”. Si pentru ca nu puteam sa va dau vestea fara sa-l intreb de ce face acest lucru, iata ce am aflat:

1. Cum ti-a venit ideea de a organiza astfel de cursuri ?
Este un plan pe care il avem de vreun an. Iar cand a venit momentul potrivit l-am pus in practica. Am simtit nevoia sa impartasesc cu oameni, care vor sa faca aceasta meserie, din munca, experienta si educatia mea din ultimii 20 de ani. Cand eram la scoala in America, veneau foarte des designeri mai mult sua mai putin faimosi, care tineau prelegeri, seminarii sau cursuri intregi pe anumite teme. Noi desfasuram deja prima sesiune de seminarii, din luna februarie si am avut un feedback excelent din partea candidatilor. De aceea am planuit sa mergem mai departe cu al doilea set de seminarii, care va incepe pe 17 aprilie, iar pe 23 aprilie voi tine o conferinta cu tema 'Despre design vestimentar contemporan si nu numai", adresandu-ma de aceasta data unui public mult mai vast. In toate demersurile noastre - de la organizarea prezentarilor in marile orase din tara pana la seminariile si conferintele de azi, prima noastra dorinta este sa educam si sa inspiram publicul : sa devina designeri vestimentari, sa inteleaga ca aceasta meserie este la fel de serioasa ca oricare alte si trebuie tratata ca atare, sa educam in Romania o piata de consumatori de design vestimentar, care in momentul de fata exista la o scara foarte foarte mica.

2. Te-ai gandit sa colaborezi cu Univeritatile de design din tara…..sau poate ele deja te-au contactat ?

Probabil ca va exista si acest pas in viitor.

3. Care este profilul celor care participa la aceste cursuri?
Cei ce vin deja la cursuri sunt din medii total diferite cu varste de la 15 pana la 35 de ani. Vorbim de liceeni pana la arhitecti, avocati sau ingineri, care au o pasiune si un vis in comun - designul vestimentar. Si-au dorit toata viata lor sa faca aceasta meserie. Am reusit sa adunam oameni care sunt mai mult sau mai putin apropiati de mine, in felul lor de a privi aceasta domeniu.

4. Care sunt, in opinia ta, punctele slabe si punctele forte ale mediului de moda romanesc? Cum il vezi peste 10 ani ?
Avem oameni foarte talentati, gresit directionati marea lor majoritate, neancorati in realitate. Sunt cativa dintre ei cu potential foarte mare, care cresc acum cu pasi marunti dar sigur. Vad o mare crestere si am incredere in comunicarea prin intermediul blogurilor si cresterea unor grupuri de persoane care comunica online, cu opinii pertinente si sincere, deschise, cu o capacitate de analiza avansata. Peste 10 ani, cred ca prin intermediul designului romanesc, vom avea parte de promovarea tarii la nivel international "pe usa din fata" si nu pe cea "din dos", cu care am fost obisnuiti pana in prezent.

Durata seminariilor: 3 luni

Perioada desfasurarii seminariilor : 17 aprilie – 30 iunie 2010

Preselectia pentru seminarii se va desfasura pe 16 aprilie 2010.

Mai multe detalii aici

Despre LAURA POPOVICIU

Laura in mijlocul manechinelor ce-i poarta creatiile,

la Pasarela 2009

Probabil va intrebati ce mai face Laura Popoviciu, castigatooarea editiei de anul trecut a festivalului Pasarela. Parcursul sau a luat o directie foarte buna, dupa mine, deoarece in urma festivalului si-a luat inima in dinti si a aplicat la programul de design de la Institut Français de la Mode (IFM). A fost admisa si in prezent munceste pe rupte la diversele workshop-uri din cadrul programului. Tocmai a terminat, in cadrul modulului de design pantofi, un proiect pe care l-a realizat la uzina Louis Vuitton in Italia. Pana la examenul final nu are voie sa arate pozele prototipului ce a rezultat din aceasta colaborare insa, indata de acest lucru va fi posibil le veti vedea. In prezent continua cu cercetarea pentru colectia de imbracaminte ce trebuie realizata in proiectul final pentru scoala.

Admiterea sa si faptul ca face fata cu brio unui program care este total diferit de ceea ce se face in tara, reprezinta pentru mine personal, un semn de normalitate si un pas foarte important pentru mediul de moda romanesc.

Mai jos aveti un mic interviu cu Laura, care a avut generozitatea sa-mi raspunda la cateva intrebari.

1. Povesteste pe scurt cum ai ajuns la IFM.

Cu ocazia festivalului Pasarela am aflat de programul de creatie vestimentara din cadrul Institutului Francez al Modei si, cu inima in dinti, m-am hotarat sa particip la admitere. Proiectul pe care l-am trimis a constat in realizarea unei haine pe tema "Trecutul e in spatele tau, viitorul e in fata" si a unui dvd de prezentare a universului meu creativ. Dupa aceea am sustinut un interviu telefonic si tot ce mi-a ramas sa fac a fost sa astept...ceea ce a fost, poate, cel mai greu lucru din tot acest proces. Cateva zile mai tarziu am primit vestea cea buna...intrasem la IFM!

2. Cum se desfasoara programul si care sunt diferentele majore intre ce ai invatat in tara si ceea ce faci la IFM?

Programul incepe cu modulul de pantofi, urmand ca in a doua parte fiecare student sa isi dezvolte o colectie personala din care vor fi realizate trei haine. Intre aceste doua coordonate se desfasoara o serie de workshop-uri adiacente, printre care se numara si o colaborare cu echipa de la management in vederea dezvoltarii fictive (deocamdata) unui brand perrsonal.
Diferenta fundamentala fata de sistemul din tara cred ca este faptul ca aici totul se desfasoara mult mai aproape de sfera concretului, ceea ce te forteaza sa iti gandesti proiectul din faza de design pana la cele mai mici amanunte tehnice. Spre exmplu, in cadrul modulului de pantofi fiecare student colaboreaza cu o firma de profil in vederea realizarii unui prototip, iar hainele sunt realizate in cadrul unei fabrici de confectii.

3. Cum a decurs proiectul cu Vuitton? Ce ai invatat?

Colaborarea cu Vuitton a fost pentru mine o experienta cel putin interesanta, intrucat a reprezentat primul meu contact cu design-ul de pantofi si cu un mediu profesional de elita. Cele doua zile petrecute la fabrica Vuitton din Italia mi-au permis sa constientizez ce inseamna standardele de calitate a unei afaceri de acest calibru, unde si cel mai mic detaliu conteaza.

4. Ce te inspira in realizarea colectiilor?

Motorul meu creativ e intotdeauna ideea in jurul careia va gravita ulterior volumul, culoarea, materialul. De unde apare ideea? Din ceea ce ma inconjoara, din ceea ce se intampla in jurul meu.
Din punct de vedere formal, ceea ce creez poate fi caracterizat printr-o tendinta spre volume atent construite, geometrizate, asociate cu structuri fluide, transparente, printr-un joc de linii care se indeparteaza si se apropie de conturul corpului, provocandu-te sa chestionezi mereu ceea ce vezi.

5. Ce visezi sa faci pe viitor?

Visul SUPREM este sa imi dezvolt un brand personal, dar pana atunci imi propun sa acumulez cat mai multa experienta, pentru a reusi sa concretizez ceea ce acum pare doar o idee in vant. Cred ca e foarte important sa ai un vis despre viitor pentru ca astfel stii unde vrei sa ajungi si vei face tot posibilul sa iti atingi tinta.

Ce ne trebuie ca sa reusim la Paris?

"fashion people"
Didier Grumbach

Ion Tiriac

V-am vorbit despre Roma, despre gatit si despre filme. Este totusi Saptamana Modei la Paris si doresc sa va vorbesc in zilele ce urmeaza despre cateva prezentari si colectii pe care le-am gasit foarte creative. Inainte de toate astea insa, despre Ingrid Vlasov, care prezinta pentru a doua oara in cadrul Saptamanii Modei. Anul trecut Carmen Secareanu s-a aflat, prin premiul pe care l-a castigat la Pasarela, in cadrul sectiunii off a Saptamanii, cu expozitia de la IFM. Eveniment care, din pacate, nu a avut suportul mediatic pe care Carmen l-ar fi meritat.

Anul trecut, dupa ce i-am luat un interviu lui Didier Grumbach in biroul sau de la Camera Sindicala si dupa ce mi-a vorbit despre cat de creativ trebuie sa fie cel care doreste o prezentare in cadrul Saptamanii Modei, imi zice: “Stii am fost vizitat de o creatoare romanca”. Fac ochi mari si ma bucur enorm in sinea mea. “Cine este?” intreb. Nu-si aduce aminte exact si eu incep sa insir numele tuturor creatoarelor de moda din tara poate, poate recunoaste numele celei ce l-a vizitat. “Maria Lucia Hohan? Nu…. Lena Criveanu? Nu….Venera Arapu? Nu .... Carmen Secareanu? Nu…..Irina Schrotter?…Nu…ah zic..Doina Levintza? ….Nu. Vazand ca nu reusim sa gasim impreuna numele, suna secretara si o intreaba. Aceasta vine cu raspunsul mult asteptat: Ingrid Vlasov. Sincer, a fost o surpriza, nu mai auzisem de ceva timp de aceasta creatoare.

Anul trecut nu am vazut prezentarea. Anul acesta am reusit sa fac rost de o invitatie si iata-ma astazi in sala de la Caroussel du Louvre, in fusta de matase si pantofi cu toc de 10cm, pe un frig naprasnic si care m-a facut sa jur ca nu-mi voi mai sacrifice confortul termic pentru nici o silueta feminine, in timpul iernii. Sala plina, biroul de presa care se ocupa de colectia lui Ingrid fiind unul dintre birourile care sunt foarte atente la noile talente ce vin pe piata frantuzeasca si care doresc sa defileze la Paris.

Scenografia podiumului cu un ecran de panza pe fundal, pe care si-au facut aparitia la inceput de show coloane grecesti ce mi-au dat sentimental ca vom intra intr-un templu. Frumos inceput. Am numarat in jur de 20 de siluete….dar e posibil sa fi gresit, incercam sa fac si poze, nu eram pozitionata foarte bine si, in acelasi timp, doream sa vad fiecare silueta si articol. O colectie cu linie cromatica redusa la alb, negru si pe alocuri bej, rochii lungi ce ofera supriza unui spate gol sau a unor bretele originale, materiale fluide si aceleasi imprimeuri si broderii cu influente populare romanesti, pe care le-am vazut si in colectia de anul trecut. Colectie feminina, cu putine accesorii, in afara de pantofii care mi-au placut mult si de colantii cu influente “a la Chanel”, ce prelau grafica alb-negru si desenele broderiilor realizate pe vesminte.

Nu am primit caietul program, nu stiu daca a existat vreunul si nu va pot spune mai mult. Mi-ar fi placut sa ating hainele dupa prezentare insa nu m-am dus in culise. Colectia a fost oarecum “corecta”, fara a aduce o revolutie, cat de mica, in structura pieselor sau a siluetei. Am intalnit si aici ceea ce am vazut la Pasarela: aceeasi tendinta de a lucra partea de sus a corpului, lasand in aproape neatinsa partea de jos care e lasata la voia unor idei simple gen colanti sau pantaloni simpli mulati pe picior, ca si cum pantalonii sau fustele sunt mai greu de abordat din punct de vedere creativ.

Cred ca punctual forte al lui Ingrid Vlasov este ambitia si dorinta de a prezenta la Paris. O dovada in acest sens este si faptul ca este pregatita sa faca efortul financiar pe care-l presupune acest eveniment: crearea unei colectii de podium, inchirierea unei sali, asigurarea regiei si scenografiei, manechine, make-up, birou de presa, sampanie, invitatii, flori, etc.

Mi-as fi dorit insa sa vad o colectie un pic mai creativa, lucru care, in viziunea mea face parte din reteta de succes a unei prezentari la Paris.

Vestea buna este ca incet, incet Romania isi poate crea un mic drum in aceasta panza de paianjen formata de numarul enorm de marci care apar aici. Dincolo de asta, e nevoie de mult talent si un concept foarte bine lucrat.

FEELING GOOD, LADIES !

Inainte sa scriu aici m-am intrebat de unde a inceput totul, cand s-a serbat prima oara aceasta zi si de ce s-a dorit organizarea unei zile a femeii. Evident ca o scurta cautare pe net te duce direct la site-ul care explica totul:

www.internationalwomensday.com

Erau vremuri cand femeile nu aveau drept de vot, nu avea voie sa munceasca sau sa poarte pantaloni.

O zi frumoasa va urez si va ofer in semn de Martzisor - de care mi-e dor, drept sa spun - o melodie cantata de una dintre cele mai frumoase voci ale jazz-ului: Nina Simone. Simtiti-va bine, inchideti usa de la birou, daca sunteti la munca si pentru cateva minute ascultati-o pe Nina.

TURCIA & LIBAN

DICE KAYEK
GEORGES CHAKRA


ZUHAIR MURAD

CHALAYAN

De cateva zile nu exista pagina de informatie despre moda care sa nu-mi vorbeasca despre Turcia. Tocmai s-a incheiat Saptamana Modei la Istanbul unde, presa zice, au fost prezenti peste 100 de buyeri !!! Mie cifra asta mi se pare enorma si ma intreb cati buyeri erau prezenti la Iasi, daca era vreunul ?

Turcia, tara invitata de Franta in anul 2009-2010, a reusit sa dea dovada de o organizare impecabila, sa puna la dispozitie fonduri si mai ales sa-si puna in valoare o intreaga pleiada de artisti contemporani, scriitori, compozitori, muzicieni, dansatori. Expozitia de la Grand Palais despre Istanbul a fost organizata cu ocazia acestui eveniment.

In materie de moda si industrie textila, Turcia se misca cu pasi repezi : masina mediatica este folosita foarte bine, motiv pentru care toata lumea stie ca a avut loc Saptaman Modei, ca au fost prezenti buyeri, ca au defilat nu stiu cati tineri. Tanara generatie scolita prin universitatile de design care au parteneriate atat cu mediul textil turc, cu organizatiile exportatorilor de textile cat si cu scoli de prestigiu din strainatate, este privita cu cat mai mult interes. In spate, mana de lucru este specializata, foarte calificata si aici produc atat marci precum H&M, cat si marcile de high-end care cer o calitate impecabila.

La Paris, nume precum Chalayan au deschis drumul? iar marca Dice Kayek, marca frantuzeasca insa infiintata de doua surori de origine turca, este prezenta consecvent la Saptamana Modei .

Si poate ca Turcia care are o traditie textila si care a fost furnizorul de jeansi al Europei nu e o surpriza. Dar ce te faci cu Libanul care are 4 milioane de locuitori si care nu prea zice nimic dpdv textil? Cum explicam prezenta creatorilor ce reusesc sa se impuna, incet incet, pe scena internationala a modei : modelul de succes Elie Saab nu mai are nevoie de prezentare, Zuhair Murad, Georges Charkra, Rabih Kayrouz.

Cand am venit in Paris sa studiez moda, prima prezentare la care am avut o invitatie a fost cea a lui Georges Chakra, primavara-vara 2008. Pastrez si acum caietul program, care avea o pana, culoarea roz aprins, infipta intr-un colt al acestuia. Hmmm, mi-am zis, cine stie ce kitch – ce inseamna ideile preconcepute ! Prezentarea a avut loc la Palais de Tokyo, intr-o sala in care au incaput 200-300 de invitati : buyeri, vedete locale de televiziune, mare parte din comunitatea libaneza de la Paris, critici, etc. Am stat in picioare, insa la un metru de podium si am putut sa vad perfect hainele : colectie feminina, atent lucrata, materiale scumpe si accesorii foarte bine asortate, spectacolul bine regizat cu muzica originala si manechine bine alese. Nu era o revolutie a creativitatii insa nici banale, din contra, cu o marca personala si perfecte pentru orice eveniment deosebit din viata unei femei. Apoi i-am vazut colectia de toamna - iarna si desi mi-a parut evident realizata pentru o clientela araba, cu multe paiete si cristale Swarovski, avea aceeasi amprenta. Chakra si-a lansat intre timp si o colectie de PAP, in cadrul Saptamanii Modei de la NY si a fost bine privita de critica.

Anul acesta in calendarul oficial al Saptamanii de HC, am dat de un nume nou, pentru mine : Maison Rabih Kayrouz. « Ok, who’s the guy ? ». Net-ul m-a indreaptat catre site-ul sau si aflu ca este un absolvent al celebrei Ecole de la Chambre Syndicale. Trece pe la Dior si Chanel cat sa aprofundeze meseria, si apoi, se intoarce in Beyrouth unde creeaza marca proprie. In prezent face parte din calendarul de HC ca « membru invitat », in timp ce Elie Saab este « membru corespondent ». Deci Libanul, este reprezentat la Paris, foarte bine, de 4 creatori.

Elie Saab a deschis in 2007 un boutique in cartierul numit si « triunghiul de aur », cartier numit astfel, deoarece este delimitat de cele trei bulevarde celebre si scumpe, ca si chirie, care formeaza un triunghi : Av. George V, Av. Montaigne si Champs Elysees. Deschiderea boutique-ului intr-un loc in care multe firme franceze nu au unul, a reprezentat o investitie de imagine si un gest care sa confirme un business de succes. Saab imbraca actritele si celebritatile pentru evenimente deosebite si anul trecut a semnat o licenta de parfumuri cu firma ce detine si licentele Jean Paul Gaultier, Narciso Rodriquez si Issey Miyake. Deci in curand va aparea si parfumul Saab, dovada suprema a faptului ca numele Saab ne face sa visam. Toti au reusit sa castige o clientela, in primul rand americana si sa dezvolte clientela din Orientul Mijlociu si Golf.

Cum se explica prezenta si succesul acestor doua tari ?

- studiile serioase in domeniu si pasiunea sincera pentru vesmant si croi : toti au studii fie in Franta, UK, fie in tara lor, si au continuat cu consecventa sa perfectioneze ceea ce fac; asta i-a ajutat sa inteleaga si partea tehnica a meseriei, dar si cum functioneaza sistemul.
- pentru Turcia : statul a inceput sa se implice serios in sustinerea tinerilor / pentru Liban : in Franta exista o foarte importanta si bogata comunitate libaneza, care are o putere de lobby insemnata. Toti acestia pot inlesni relatiile cu organismele franceze importante din domeniu, pe de o parte, dar sunt si clienti potentiali sau existenti, pe de alta parte .
- toti au o orientare business foarte corecta si au reusit sa foloseasca masina de PR extrem de bine : libanezii desi prezenti la Paris nu cred ca realizeaza mare parte din cifra lor de afaceri prin Europa. Imbraca celebritati de la Hollywood si din lumea araba si cam pe acolo se gaseste si grosul clientilor lor. Aceasta le ajuta finantarea prezentei la Paris, prezentarile de moda si boutique-urile din acest oras (Zuhair Murad are unul tot in « triunghiul de aur ») si toti au showroom aici, dar si acasa.
- pentru Turcia, Chalayan a deschis un drum foarte important si datorita lui multa lume sta cu ochii pe tinerii de aici . Va mai aduceti aminte de Rifat Ozbek? Tot de origine turca si el.
- sunt consecventi : nu anul asta defilam si mai venim peste trei ani, cand ne-am mai lasat de petreceri mondene si mai avem chef sa facem o excursie la Paris.
- au in spate echipe de profesionisti care construiesc marca : de la atelierul de creatie, pana la cel comercial.
- nici unul, in afara de Chalayan, nu este vreun geniu creativ, vreun artist gen McQueen, insa toti stapanesc foarte bine meseria si si-au creat un stil propriu, ceea ce este VITAL in moda : toata lumea stie ca daca vrea o rochie feminina de nunta si-o poate lua de la Saab !

Deci ca sa facem o paralela cu « fascinanta Romanie » si sa-mi raspund din cand in cand la intrebarea pe care mi-o pun tot timpul, « ce ne trebuie ? », as concluziona :

- un talent-artist iesit din comun care sa sparga gheata si sa faca Parisul sa vorbeasca despre Romania si altfel ;
- scoli adevarate in care sa se invete aceasta meserie asa cum este ea in realitate si nu prin ochelarii roz al fascinatiei pentru arta ( McQueen, Margiela, John Galliano,etc….su facut scoli de design vestimentar in care te invata cum sa croiesti dar si cum sa promovezi marca, sau cum sa « imparta » o colectie)
- suport real si consecvent din partea statului prin programe dedicate tinerilor si incepatorilor in domeniu ;
- comunicare despre ce inseamna meseria de designer : a fi designer nu inseamna a aparea in paginile revistelor mondene ci munca multa, informare, educare permanenta, analiza, stres, organizare, calitati de manager, dorinta de a continua si peste 10 ani, nu numai pana dai un tun.
- un organism care sa puna niste baze corecte si care sa apere interesele industriei, format din oameni care nu au interese meschine, care iubesc meseria si care, mai ales, o cunosc ca in palma.

Daca imi mai vin si alte solutii o sa vi le impartasesc.

Pasarela 2010

Laura Popoviciu - castigatoarea editiei de anul trecut

Pasarela 2010 este unul din evenimentele care s-a "implantat" incet incet in peisajul de moda romanesc si care,sper sa continue mult timp de acum incolo. De ce? Pentru ca este organizat de cei care cunosc cel mai bine acest domeniu, adica francezii, si in acest fel avem ocazia sa invatam prin puterea exemplului.

Participarea la un festival de moda, romanesc sau international, este un exercitiu prin care, cred ca trebuie sa treaca fiecare tanar ce doreste sa faca cariera in acest domeniu. Intr-o prima faza nici nu conteaza sa castigi. Conteaza sa-ti pregatesti dosarul, adica sa iti faci cercetarea pentru tema impusa, sa vizualizezi colectia urmarind aceasta tema, sa-ti faci eventual primul prototip si sa stii sa-l prezinti convingator juriului. Ulterior, daca esti admis, sa-ti gandsti colectia in intregime, sa o organizezi ca numar de siluete, accesorii, etc. Tot acest exercitiu reprezinta un castig, indiferent cum se termina concursul. Pregatesc candidatul pentru participarea la alte concursuri, romanesti sau internationale si sfatuiesc pe toti sa vizeze aceste festivaluri.

Nu uitati de festivalul Hyeres, ce a impus de-a lungul vremii creatori ce astazi ori si-au lansat propriul brand ori au integrat case de moda recunoscute. Si ca tot vorbim de acest festival, s-a anuntat ca presedintele juriului din acest an va fi Dries Van Noten.

Insa sa revenim: Pasarela este un festival de care toti tinerii trebuie sa profite la maxim. In curand vor incepe inscrierile! Pentru partea cealalalta, publicul de moda, se pregatesc surprize despre care insa nu vorbesc acum. Organizatorii insa sunt in plina faza de planificare.

Prezenta romaneasca la Salonul de PAP din Paris

18 marci romanesti vor fi prezenta la Salonul de Prêt-à-Porter din Paris, salon in care se vor prezenta colectiile de toamna-iarna '10-'11. Nu le cunosc pe toate si prima impresie imi este data de vizitarea site-ului, lucru pe care cu siguranta il face orice buyer de pe aceasta lume, mai ales intr-o epoca in care imaginea data de prezenta pe net este atat de importanta.

• 13 Grade
• Adelina Ivan: foarte creativ site-ul si te incita sa cunosti colectia
• Carmen Grigoriu
• Deilani
• Edita: site-ul duce la cel al lui DaDa, Edita fiind aici stilista; am mai scris despre site-ul DaDa si ma bucur sa vad ca este la fel de updatat si fresh
• Elena Perseil: prezinta pentru prima oara o noua linie, EP Prive
• Escurial
• Irina Schrotter
• Les Filles d'Ailleurs
• Ludmila Corlateanu
• Manuela Gaspar
• Marcolev
• Maria Lucia Hohan: de pe site-ul salonului se deschide boutique-ul on-line; pentru buyeri cred ca este mai important sa se duca pe site-ul creatoarei pentru a-i intelege universul si produsul, site care este in concordanta cu imaginea marcii si bine facut.
• Papucei
• Silvia Serban: link-ul duce catre boutique-ul Idelier: funny, original, creativ
• Tris Company
• Valentina Vidrascu: prima participare la targ a Valentinei,

succes ei si tuturor celorlalti !

Vechea structura

Dna Maria Grappini, mandra de prezentarea de moda :(

rochia de mireasa care a incheiat prezentarea, m-a luat prin "surprindere" si poza nu mi-a iesit

tinuta Liza Panait

Ieri seara am luat din nou drumul Ambasadei (ce mai, decembrie a fost luna de "fashion" romanesc), la invitatia Misiunii Economice din Franta, care organizeaza in fiecare an o prezentare de moda romaneasca. Evenimentul este organizat in colaborare cu FEPAIUS.

Doamne, ce esec! Am sperat sa nu fie asa, am venit cu un oarecare optimism si incredere ca poate lucrurile vor lua o intorsatura mai buna in acest an. Zadarnic!

Dar, sa va povestesc:

Ambasada Romaniei din Paris isi are sediul intr-o cladire care poarta numele de "Hôtel de Béhague", una dintre cele mai frumoase din Paris, o sa va scriu candva despre acest spatiu. Interiorul incarcat de istorie si arta ofera un spatiu generos pentru orice fel de manifestare. Pentru o prezentare de moda poate fi spatiul ideal.

Prezentarea a inceput pe muzica de .....Ciprina Porumbescu si cu colectia......Lizei Panait. Se pare ca Liza Panait este vedeta "plutonului" care a prezentat, deoarece show-ul a inceput si s-a sfarsit cu modele semnate de ea. Modele prafuite, accesorizate stangaci, alegeri cromatice triste, lipsa de inovatie la nivel de croi, de material, de ansamblu. Am avut sentimentul ca m-am intors in timp, in anii 70, sau ca oamenii din fata mea traiesc undeva incuiati intr-o "bula" care ii tine departe de tot ce se intampla in acest moment in materie de design vestimentar. O singura plimbare pe la marile magazine pariziene (Lafayette, Printemps, Bon Marché) le-ar fi taiat cheful sa mai prezinte ceva daca erau sinceri cu ei insisi. Dar ce zic, marile magazine......o plimbare pana la Zara si, si-ar fi dat seama ca au gresit perioada, epoca, momentul, ca ceea ce fac ei nu se va vinde niciodata, nici macar in tara, nu mai vorbim de Franta.....taramul creativitatii si rafinamentului.

Audienta, la fel de "bine" aleasa ca la prezentarea lui Rozalb de Mura: n-am vazut multi francezi si cam nici un buyer sau proprietar de magazin. A fost invitat presedintele salonului de Prêt-à-Porter, care simteam ca se plictiseste teribil.

Si n-am inteles zambetul permanent de pe fata dnei Grappini (presedinta Fepaius). Ca urmarind colectiile imi venea sa urlu, in nici un caz sa rad. Sau poate ca era bucuroasa ca a venit in excursie la Paris.

Acest organism trebuie sa-si schimbe mentalitatea, structura si sa orienteze eforturile catre generatia care stie sa faca moda si sa functioneze in sistemul modei. Sau, sa lase locul altora sa se manifeste. Intre ce am vazut marti, la Rozalb de Mura si ce am vazut aseara, exista o prapastie enorma. Sunt doua lumi diametral opuse: una retrograda, a vechilor structuri, care nu face decat sa cheltuie inutil banii statului si una a noului, a celor care vor arata incet incet ca si noi putem face moda asa cum trebuie. Faza e ca statul trebuie sa-si indrepte energia si fondurile catre a doua lume, prima este o pseudo-creatoare de moda.

Aseara la Ambasada trebuiau sa prezinte candidatii de la Pasarela, Broscatean, Oianu, MLH, Carmen Secareanu.....ei trebuie ajutati, nu Liza Panait and Co!

Si mai trebuie sa depasim ceva: gandirea cum ca atunci cand ne prezentam la international trebuie sa abuzam de clasicele simboluri romanesti: "ie", "muzica folclorica", etc. La Pasarela lumea s-a suparat ca n-a castigat Andra Clitan, ca doar avusese o colectie inspirata de Maramures si n-au inteles de ce juriul a ales-o pe Laura. La Paris, in comunicatul de presa al lui Ingrid Valsov, se scria ca inspiratia a venit de la Brancusi si ia romaneasca, aseara au crezut ca lumea o sa pice pe spate la muzica lui C Porumbescu si la tinutele Lizei Panait, inspirate "stangaci" din costumul traditional romanesc. Sa ne intelegem: Brancusi este romanul pe care il admir cel mai mult, balada lui C. Porumbescu ma emotioneaza precum orice muzica clasica....nu este vorba aici despre a nega valorile romanesti. Spun numai ca trebuie sa gasim si alte surse de inspiratie, sau ca trebuie sa plecam de la simboluri romanesti dar care trecute prin creativitatea proprie si "rastalmacite" sa duca la rezultate in care de-abia sa se perceapa toate acestea. Intr-un cuvand trebuie modernizat totul si aduse la "gout du jour".

Arta Romaneasca la Paris

Colectia SS '10 - Rozalb de Mura

(foarte frumoasa poza catalogului)

Ieri seara am fost prezenta la Ambasada Romaniei pentru a asista la un eveniment organizat de Institutul Cultural Roman din Paris, si care, cel putin de cand sunt in Paris, este singular in programul acestei institutii. Evenimentul a cuprins doua momente ce au fost legate de firul comun al experientelor olfactive : o conferinta despre parfum si legatura acestuia cu moda, sustinuta de Octavian Coifan si un « happening » realizat de Rozalb de Mura.

Octavian Coifan a punctat succint momentele importante din istoria parfumeriei si « mini-revolutiile » pe care parfumeria moderna le-a adus in cotidianul nostru, dar si modul in care parfumul si creatiile olfactive depasesc sfera gestului pe care il face fiecare dintre noi inainte de a iesi din casa. Meseria de parfumeur este recunscuta astazi si ridicata la rang de arta si nu se mai exercita in anonimatul laboratorului de creatie. Colaborarile intre parfumeuri si artisti sunt din ce in ce mai dese, inlaturand odoratul din sfera simturilor care nu sunt importante, asa cum era considerat in trecut. Ce-mi place la conferintele despre parfum este ca ti se da ocazia sa mirosi creatii din trecut la care astazi foarte putini oameni mai au acces.

Pe Rozalb de Mura i-am cunoscut ca si brand de haine : intr-o vizita la salonul de PAP de la Paris cand cautam material pentru diploma de sfarsit de an de la IFM. Apoi au participat la Pasarela . L-am perceput mai greu ca si un brand alternativ care este implicat in evenimente de arta contemporana si care, prin evenimentul de ieri seara, mi-a relevat gradul de implicare in aceasta sfera a domeniului. De fapt, de cand i-am cunoscut si pana in prezent, Rozalb de Mura s-a transformat intr-o platforma ce colaboreaza cu artisti din toate domeniile si care are in centrul creatiei, costumul.

In Ambasada exista o sala de teatru, sala ce aduce cu o biserica parasita, friguroasa si cu pereti negrii…. …nu stiu prin ce juxtapunere de imagini in mintea mea sala asta imi duce aminte de o scena din filmul lui Vittoria de Sica , « Ciociara », in care Sophia Loren este violata intr-o biserica parasita. In sala asta am ras cu lacrim la o piesa jucata de Florin Piersic si Emilia Popescu; aseara la Rozalb de Mura mi-a fost frig si frica, pentru ca tot ce a dus la realizarea acestui moment mi-a inspirat acest lucru : muzica, costume, punerea in scena.

2 manechini : un barbat si o femeie, au fost dezbracati bucata cu bucata de alte doua personaje imbracate in alb care puteau fi orice, eu mi-am zis ca-s doi extraterestii. Hainele reprezinta o mica parte din colectia de primavara-vara 2010 si fiecare piesa este compusa din mai multe bucati ce sunt legate unele de altele, printr-un sistem de sireturi : o rochie lunga devine scurta dupa ce s-au desfacut nodurile si inlaturat bucata de jos. Asa se intampla si cu celelalte piese.

Happening un pic cam lung si greoi, insa initiativa este buna si cred ca designerul marcii, Olah Gyarfas, cladeste cu Rozalb de Mura un drum creativ foarte original in peisajul romanesc. Organizare slaba si aici, Institutul Cultural Roman trebuie sa-si schimbe total modalitatea de abordare si de PR pentru asemenea evenimente. Nu este posibil ca o marca precum Rozalb de Mura, una dintre cele mai active intr-un domeniu atat de « prizat » astazi si care imbogateste sfera contemporana romaneasca, sa aibe un public cu medie de varsta de peste 50 de ani minim. In sala se afla « toata » comunitatea romana din Paris, cea care a emigrat din tara prin anii 60 probabil, care acum e la pensie si care zice "prezent" la orice eveniment organizat de ICR. Si bine face, insa trebuie sa iesim din aceasta gandire cum ca avem ICR la Paris ca sa educam romanii din Franta. Evenimentele ICR trebuie sa fie intai o oglinda pentru Romania si trebuie sa se adreseze unui public francez…… international. Daca la fiecare eveniment vin numai romani atunci cum promovam cultura si arta romaneasca ? Si ma intreb daca s-au gandit sa invite vreo galerie de arta, sau daca au anuntat evenimentul la vreo scoala de moda din Paris? Tinerii ar fi fost incantati sa vina sa vada ce face o marca din Romania. A fost invitata Diana Pernet, dar de catre Dragos Olea, banui.

http://www.rozalbdemura.ro/

http://1000fragrances.blogspot.com/