Thursday, November 5

THE MOVIE LOVER: Le Concert


Draga Radu Mihaileanu,


Am vazut afisul filmului tau pe strazile Parisului saptamana trecuta: era dimineata, ma grabeam catre o intalnire si privirea mi-a fost atrasa de afis. Mi-a placut poza, cu sala de teatru, luata din spatele scenei. Cand privirea mi-a coborat si am vazut ca e vorba de un regizor pe care-l cunosteam, mi-am zis ca fie ce-o zice critica sau lumea, eu trebuie sa-l vad. Ieri, pe 4 noiembrie, data premierei, mi-am si facut timp sa ajung la cinema. Ca un facut, putin inainte, mi-a picat in mana revista A Nous Paris, stii cea care se distribuie gratuit in tot Parisul si care are tot timpul articole interesante despre filme. Era notat cu 5 stele filmul tau si nu am vazut foarte des 5 stele pentru un film in aceasta revista.

Ajung la film, sala Gaumont de la Opera: sala ceva mai mult de jumate plina si stii ce, nu numai cu romani...de fapt cred ca nu erau deloc, am fost atenta sa captez toate vorbele, cat s-a intrat pana la inceputul filmului. Pentru mine asta e semn bun, deoarece un film in Franta nu rezista numai cu cei cativa romani care se duc sa-l vada.

Si-apoi a inceput. Trebuie sa-ti zic mai intai ceva: ca nu pot trai fara filme si sali de cinema, ca pasiunea mea dintotdeauna a fost teatrul si actoria si ca, si acum, desi viata mea profesionala a "plecat" catre moda consider actoria si regia cele mai frumoase meserii din lume. Mai trebuie sa-ti zic ca mai am marele defect sa influentez critica filmului pe care-l vad, de modul in care incepe. Este momentul pe care noi, spectatorii, dupa ce ne-am tot uitat la ceas sa vedem cate minute mai sunt pana incepe, il asteptam cu sufletul la gura si aici suntem cei mai pregatiti sa fim fermecati de poveste. Personal consider ca regizorii romani nu sunt foarte buni povestitori de "inceputuri" de film.

Ne-ai castigat de la prima secunda: eram muti cu totii, dusi departe de acordurile muzicii si fermecati de imagini. Toata starea asta a continuat pe tot parcursul, si am ras, si am plans si mi-am zis ca prima chestie pe care o fac in weekend va fi sa ma duc sa-mi iau Prokofiev si Mahler si Ceaikovski evident. De actori nici nu stiu ce sa-ti zic: i-ai ales atat de bine si "melange-ul" de rusi, francezi, romani a fost perfect echilibrat. Nu pot sa zic ca m-a emotionat foarte tare rolul pe care-l face Mélanie Laurent, dar asta ar fi singurul minus, deoarece m-a emotionat destul Aleksei Guskov....sufletul slav.

Iar ultima scena, cu concertul, este cel mai frumos moment: nu vroiam sa se mai termine. Stii cum era sala? Magnetizata!!!
S-a aplaudat la final si nu putini au fost cei care au stat si au citit tot genericul, numai asa, sa mai ascultam putina muzica buna si sa mai prelungim momentul. Am citit si eu tot: cine a fost sofer, cine a ajutat la machiaj, pe unde s-a filmat......auzi si am o intrebare, de curiozitate: Emma Thompson careia ii multumesti este actrita geniala pe care o stim cu totii?

In final as vrea sa-ti zic sa nu-ti faci griji pentru succesul acestui film. Un regizor care farmeca cu atat sensibilitate spectatorii, care are o poveste logica de zis si care mai are si actori care sa zica totul cu atata talent va face sali pline.

Sa mai faci astfel de filme!! Eu personal asteptam de mult un regizor roman care sa ma emotioneze in acest fel. Pentru ca nu mai vreau sa vad handicapati, sa aud limbaj colorat si sa vad imagini gri ca sa inteleg ce a fost comunismul.

Cu drag,
Florentina


1 comment:

家出 said...

最近流行の家出掲示板では、各地のネットカフェ等を泊り歩いている家出少女のメッセージが多数書き込みされています。彼女たちはお金がないので掲示板で知り合った男性の家にでもすぐに泊まりに行くようです。あなたも書き込みに返事を返してみませんか

Related Posts with Thumbnails