Creativitatea si iubirea de frumos reprezinta, dupa mine, coloana vertebrala a Parisului. O simpla plimbare pe stradute, pe malul Senei, prin Jardin de Luxembourg sau prin magazinul Printemps te expun la un tablou estetic deosebit . Nimic din ceea ce se construieste, renoveaza, schimba in Paris – ca e vorba de o noua statie de metrou, de o statie de biciclete sau de o cladire - nu se face fara participarea vreunei minti creative : arhitect, designer, fotograf, artist din orice domeniu.
In industria modei, a cosmeticelor si a luxului este o modalitate de a te diferentia. Totul este gandit in jurul unui concept creativ, in jurul unei teme : pentru a povesti ne folosim de anumite imagini, pentru a scrie povestea ne folosim de anumite culoi…sunt lectii de marketing in care francezii se implica cu atat creativitte incat in final avem parte de mici spectacole ale vitrinelor, rafturilor, strazilor sau cartierelor, care ma incanta de fiecare data. Fara intentia de a cumpara ceva, m-am plimbat deunazi prin zona marilor magazine. Reduceri deja afisate in vitrine, la numai cateva saptamani dupa ce colectiile de primavara-vara au fost aduse in boutique-uri, puhoi de lume si de masini. In Printemps-ul cosmeticelor si parfumurilor ma pot pierde cateva ore, numai pentru a mirosi si admira ultimele inventii ale marcilor din industria frumusetii.
« Parfum Objet Non Identifié » este noul parfum de la Kenzo al carui flacon a fost creat de un designer arhitct : Ron Arad. Este probabil produsul cu care Kenzo vrea sa acopere oferta de parfumuri « de nisa ». Pretul sau este de 189 euro si contine fleur d’oranger, tamaie, vanilie si trandafir bulgaresc. Se gaseste numai la cornerul Kenzo din Printemps si in magazinele Kenzo Mode. Interesant e ca « bloterele » (micile fasii de hartie) pe care vanzatoarea iti da sa mirosi parfumurile, sunt la Kenzo niste mici avioane de hartie….creativitate simpla si de efect.
Diptique este o marca de parfumuri si lumanari de ambient ce foloseste coduri visuale inspirate din trecut. Este o marca in spatele careia se gasesc artisti ce au lucrat in domeniul textil – grafica de textile – si modul in care ea evolueaza pe piata ma uimeste. Noutatea sezonului este linia de produse pentru corp : L’Art de Soin. Gama este lansata cu un merchendising superb iar cornerul lor din Printemps nu ma face sa-mi doresc decat produsul lor. Mai ales ca au stiut sa innoate perfect pe valul bio, ce devine din ce in ce mai puternic in industria cosmetica. Produsele din aceasta gama nu contin parabeni, coloranti sintetici, silicon sau aluminiu. « O gama senzuala, poetica, destinata sa faca bine corpului si sufletului »…si mie imi face bine ochiului. (Ce n-as da sa-i vad pe cei de la Emilplant dezvoltand un astfel de concept).
Next stop : Annick Goutal. « Un Matin d’Orage » un parfum fresh, o adiere de vara si o alta punere in scene, la fel de frumoasa si de plina de delicatete ca si cea de la Dyptique. Nu va vorbesc aici despre produse in sine, ci despre arta francezilor de a inventa si reinventa modalitati de a le expune si vinde. Simt un freamat artistic plin de viata in spatele acestor initiative si chestia asta imi place.
Si-as vrea tare mult sa vad si marci romanesti care isi creaza identitatea, care colaboreaza cu artisti, care depasesc clasicele tipare si reinventeaza. Si cel mai important, reusesc sa priveasca in viitor. Zic asta deoarece am petrecut cateva zile la Bucuresti unde am vizitat toate mall-urile si arterele comerciale : Magheru si Victoriei. Ne lipseste ceva, parca, si indraznesc sa zic ca acel ceva este libertatea nebuna de a creea, poezia. Suntem prea incrancenati.
Desi mi-am zis ca nu mai vreau sa critic Romania, mi-e de ajuns ca deschid bloguri in care nu aud decat critici. As vrea ca ceea ce zic sa fie luat in mod constructiv si pozitiv.
Friday, March 27
merchendising Un Matin d'Orage - Annick Goutal
Diptyque a inventat si o noi gesturi pentru a cumpara o lumanare: se deschide un sertar care este de fapt o placa, captusita cu material textil. Se rastoarna lumanarea din paharul ei de sticla si apoi se miroase paharul. In acest fel mirosul e mai puternic si ne e mai usor sa alegem.
merchendising L'Art du Soin
Parfumul de la Kenzo
Monday, March 16
De ce este Paris capitala modei?
Scriu aceste randuri in plina desfasurare a Saptamanii Modei de la Paris. Si intre paranteze va zic ca, in acest an suntem reprezentati pentru prima oara la acest eveniment, prin Carmen Secareanu, castigatoare a festivalului Pasarela de anul trecut. In urma acestui premiu Carmen a expus la Institutul Francez de Moda, o superba colectie. Insa despre toate acestea vor scrie Maurice si Andreea, iar eu continui cu randuri despre orasul modei.
Stim aproape cu totii ca, in fiecare an, cele patru capitale celebre ale modei : Paris, New York, Milan si Londra, organizeaza astfel de evenimente. De fiecare data, fiecare dintre cele patru orase se autointituleaza capitala modei si de multe ori, noi insine folosim aceasta expresie, din obisnuinta. Dar ce se ascunde in spatele ei, cata realitate lasa aceste orase sa se numeasca astfel ? Lucrurile stau asa pentru ca in spate este vreo strategie de marketing bine pusa la punct si bani care sa permita acest lucru, sau a fost nevoie de mult mai mult pentru ca aceasta denumire sa fie meritata ?
Nu va pot vorbi aici de Londra, Milano sau NY, pot insa sa va vorbesc de Paris si de tot ceea ce il face in continuare, dupa mine, patria modei.
La inceput a fost argumentul istoric. De la curtea Regelui Soare, care folosea vestimentatia pentru a-si exprima puterea si pentru a stabili un anumit protocol de intimidare la curtea sa, pana la trioul frantuzesc Coco Chanel, Christian Dior, Yves Saint Laurent, care a revolutionat imbracamintea, avem multe argumente istorice care sa cladeasca in jurul acestui oras denumirea de capitala a modei. Coana Chirita dar si o Miss din America ce provenea dintr-o famile instarita ce gasise aurul in Vestul Salbatic, copiau tot ce se purta la Paris si numai aceste modele reprezentau ultimul ragnet in materie de moda.
Apoi francezii au realizat ca este un domeniu care pe langa faptul ca le construieste o imagine buna in strainatate, le mai aduce si foarte multi bani. Printre primii care s-au dumerit de acest lucru a fost Christian Dior. Dior a revolutionat nu numai creatia vestimentara insa si managementul modei : a fost primul care a folosit sistemul de licenta, cand si-a dat seama ca americanii, dupa ce vin in vizita la Paris si vad modelele rochiilor sale, se intorc acasa si se pun frumos pe copiat. Dior si-a zis ca de oprit nu prea are cum sa-i opreasca, asa ca mai bine sa castige de pe urma dorintei acestora de a-l copia. Astfel ca manufacturierii din SUA plateau o anumita suma Dlui Dior pentru a-l putea copia. Apoi, aveau dreptul chiar sa-i foloseasca numele pe eticheta produsului daca, plateau anual acest drept. Astfel ca, la un moment dat casa Dior castiga enorm din faptul ca, vindea pur si simplu numele sau producatorilor de diverse obiecte : camasi, sosete, batiste, umbrele dar si brichete sau pixuri. Pe sistemul acesta de licenta functionau o mare parte din firme si, in prezent, multe dintre ele continua la fel, mai ales pe continentele indepartate.
Apoi francezii din domeniu au inteles ca industria de haute-couture si, mai apoi, cea de prêt-a porter, are nevoie de un organism care sa se lupte pentru drepturile celor care o compun. Astfel a luat fiinta in 1868, la « Chambre Syndicale de la Haute Couture ». In prezent la acest organism nu pot adera decat casele de moda care au obtinut apelativul de haute couture. Acest apelativ, protejat juridic, este acordat unei case de moda printr-o hotarare ministeriala si nu poate fi folosit decat daca sunt indeplinite anumite reguli stricte.
‘La Fédération française de la couture, du prêt-à-porter des couturiers et des créateurs de mode’ a fost creata in 1973 ca urmare a faptului ca industria modei a cunoscut fenomenul de prêt-a-porter. Una dintre activitatile principale si probabil cea mai importanta a acestui organism este sa confirme statutul Parisului de capitala a creatiei prin urmatoarele activitati : stabilirea calendarului de defilee, accesul jurnalistilor la defilee, informarea jurnalistilor si buyerilor din lumea intreaga, sustinerea noilor creatori prin introducerea acestora in diferite evenimente ale Saptamanii Modei (vezi expozitia lui Carmen Secareanu), apararea drepturilor de propietate intelectuala si, lucru foarte important, are grija sa se implice in activitati care sa asigure formarea noilor designeri. Astfel a luat fiinta inca din 1927, Ecole de la Chambre Syndicale de la Couture Parisienne, de pe bancile careia au iesit André COURREGES, Anne Valérie HASH, Issey MIYAKE, VALENTINO, Yves SAINT LAURENT.
Si acum revin la un alt factor care tine Parisul in picioare in acest domeniu : scolile de moda si implicarea intregii industrii in crearea unei sinergii intre profesionistii modei si studenti. Scoala de care va vorbeam mai sus este una dintre scolile faimoase ale Parisului in domeniu de design vestimentar. Am pomenit si de IFM (Institutul Francez de Moda) care este un alt exmplu ce intareste aceasta afirmatie. Constituit dintr-un parteneriat public si privat, la initiativa unul grup de oameni de afaceri din domeniu, Institutul a luat fiinta in 1986. Pe langa cursurile tip master de management in domeniul modei si al designului si cursuri de creatie, institutul este dezvolatat si pe o axa de expertiza si informare : realizeaza studii de piata, organizeaza conferinte, inlesneste intalnirea profesionistilor din diverse domenii, publica carti.
Toti acesti factori impreuna cu efervescenta creativa si iubirea pentru frumos si arta a francezilor fac din Paris o capitala a modei care noua, romanilor, ne pare aproape ideala. La toate acestea se mai adauga si ajutorul pe care statul francez il acorda tinerilor ce, proaspat iesiti de pe bancile scolii, decid ca in loc sa lucreze pentru colosi gen Dior sau Louis Vuitton, sa-si creeze propria marca. Prin diverse programe de informare si de sustinere, sunt ajutate sa apara marci ce incet reusesc sa se impuna si sa se alature lumii de creatie vestimentara franceze. Pentru ca in Franta, Zara & Co vand, insa nu cred ca reusesc acest lucru foarte usor, avand in vedere ca marcile frantuzesti si-au cladit un teren solid. Si aici nu ma refer la Chanel si Yves Saint Laurent, ci marci care sa atraga francezul mediu ce doreste sa imbrace ceva frumos la un prêt ok.
Apoi, peste toate astea, mai sunt expozitiile in jurul subiectului « moda si design », unde trebuie sa stai intotdeauna la coada ca sa le vezi, semn ca tot parizianul adora domeniul nu numai din punct de vedere practic ci si social. Parisul gazduieste un Muzeu al Modei ce prezinta in acest moment o superba expozitie despre crinoline, un Muzeu al Artelor Decorative, ce in prezent o celebreaza pe Sonia Rykiel. Si ca sa vedeti ca moda isi gaseste loc in orice domeniu in Franta, la Muzeul National al Marinei in acest moment este organizata expozitia « Marinarii fac moda », expozitie ce creioneaza intr-un mod original istoria costumului de marinar din sec 19 pana in prezent. Sunt expuze bine cunoscutele modele ale lui Jean Paul Gaultier, care s-a inspirat din costumul de marinar, pana la uniforme din toate timpurile.
Asadar, un oras care are locuri special amenajate pentru derularea defileelor (gen Carrousel du Louvre), care are un organism ce stabileste cine face haute-couture si cine nu, care rasufla prin toate expozitiile si magazinele pasiunea pentru creatie si frumos, care a gazduit personalitati precum Chanel si Dior, care a dat tonul inca din cele mai vechi timpuri in materie de vestimentatie, si care sustine scoli de pe bancile carora ies in fiecare an mii de absolventi de design vestimentar, are dreptul de a se intitula capitala modei ?
(articol scris in 7 martie si publicat pe site-ul revistei The One)
Stim aproape cu totii ca, in fiecare an, cele patru capitale celebre ale modei : Paris, New York, Milan si Londra, organizeaza astfel de evenimente. De fiecare data, fiecare dintre cele patru orase se autointituleaza capitala modei si de multe ori, noi insine folosim aceasta expresie, din obisnuinta. Dar ce se ascunde in spatele ei, cata realitate lasa aceste orase sa se numeasca astfel ? Lucrurile stau asa pentru ca in spate este vreo strategie de marketing bine pusa la punct si bani care sa permita acest lucru, sau a fost nevoie de mult mai mult pentru ca aceasta denumire sa fie meritata ?
Nu va pot vorbi aici de Londra, Milano sau NY, pot insa sa va vorbesc de Paris si de tot ceea ce il face in continuare, dupa mine, patria modei.
La inceput a fost argumentul istoric. De la curtea Regelui Soare, care folosea vestimentatia pentru a-si exprima puterea si pentru a stabili un anumit protocol de intimidare la curtea sa, pana la trioul frantuzesc Coco Chanel, Christian Dior, Yves Saint Laurent, care a revolutionat imbracamintea, avem multe argumente istorice care sa cladeasca in jurul acestui oras denumirea de capitala a modei. Coana Chirita dar si o Miss din America ce provenea dintr-o famile instarita ce gasise aurul in Vestul Salbatic, copiau tot ce se purta la Paris si numai aceste modele reprezentau ultimul ragnet in materie de moda.
Apoi francezii au realizat ca este un domeniu care pe langa faptul ca le construieste o imagine buna in strainatate, le mai aduce si foarte multi bani. Printre primii care s-au dumerit de acest lucru a fost Christian Dior. Dior a revolutionat nu numai creatia vestimentara insa si managementul modei : a fost primul care a folosit sistemul de licenta, cand si-a dat seama ca americanii, dupa ce vin in vizita la Paris si vad modelele rochiilor sale, se intorc acasa si se pun frumos pe copiat. Dior si-a zis ca de oprit nu prea are cum sa-i opreasca, asa ca mai bine sa castige de pe urma dorintei acestora de a-l copia. Astfel ca manufacturierii din SUA plateau o anumita suma Dlui Dior pentru a-l putea copia. Apoi, aveau dreptul chiar sa-i foloseasca numele pe eticheta produsului daca, plateau anual acest drept. Astfel ca, la un moment dat casa Dior castiga enorm din faptul ca, vindea pur si simplu numele sau producatorilor de diverse obiecte : camasi, sosete, batiste, umbrele dar si brichete sau pixuri. Pe sistemul acesta de licenta functionau o mare parte din firme si, in prezent, multe dintre ele continua la fel, mai ales pe continentele indepartate.
Apoi francezii din domeniu au inteles ca industria de haute-couture si, mai apoi, cea de prêt-a porter, are nevoie de un organism care sa se lupte pentru drepturile celor care o compun. Astfel a luat fiinta in 1868, la « Chambre Syndicale de la Haute Couture ». In prezent la acest organism nu pot adera decat casele de moda care au obtinut apelativul de haute couture. Acest apelativ, protejat juridic, este acordat unei case de moda printr-o hotarare ministeriala si nu poate fi folosit decat daca sunt indeplinite anumite reguli stricte.
‘La Fédération française de la couture, du prêt-à-porter des couturiers et des créateurs de mode’ a fost creata in 1973 ca urmare a faptului ca industria modei a cunoscut fenomenul de prêt-a-porter. Una dintre activitatile principale si probabil cea mai importanta a acestui organism este sa confirme statutul Parisului de capitala a creatiei prin urmatoarele activitati : stabilirea calendarului de defilee, accesul jurnalistilor la defilee, informarea jurnalistilor si buyerilor din lumea intreaga, sustinerea noilor creatori prin introducerea acestora in diferite evenimente ale Saptamanii Modei (vezi expozitia lui Carmen Secareanu), apararea drepturilor de propietate intelectuala si, lucru foarte important, are grija sa se implice in activitati care sa asigure formarea noilor designeri. Astfel a luat fiinta inca din 1927, Ecole de la Chambre Syndicale de la Couture Parisienne, de pe bancile careia au iesit André COURREGES, Anne Valérie HASH, Issey MIYAKE, VALENTINO, Yves SAINT LAURENT.
Si acum revin la un alt factor care tine Parisul in picioare in acest domeniu : scolile de moda si implicarea intregii industrii in crearea unei sinergii intre profesionistii modei si studenti. Scoala de care va vorbeam mai sus este una dintre scolile faimoase ale Parisului in domeniu de design vestimentar. Am pomenit si de IFM (Institutul Francez de Moda) care este un alt exmplu ce intareste aceasta afirmatie. Constituit dintr-un parteneriat public si privat, la initiativa unul grup de oameni de afaceri din domeniu, Institutul a luat fiinta in 1986. Pe langa cursurile tip master de management in domeniul modei si al designului si cursuri de creatie, institutul este dezvolatat si pe o axa de expertiza si informare : realizeaza studii de piata, organizeaza conferinte, inlesneste intalnirea profesionistilor din diverse domenii, publica carti.
Toti acesti factori impreuna cu efervescenta creativa si iubirea pentru frumos si arta a francezilor fac din Paris o capitala a modei care noua, romanilor, ne pare aproape ideala. La toate acestea se mai adauga si ajutorul pe care statul francez il acorda tinerilor ce, proaspat iesiti de pe bancile scolii, decid ca in loc sa lucreze pentru colosi gen Dior sau Louis Vuitton, sa-si creeze propria marca. Prin diverse programe de informare si de sustinere, sunt ajutate sa apara marci ce incet reusesc sa se impuna si sa se alature lumii de creatie vestimentara franceze. Pentru ca in Franta, Zara & Co vand, insa nu cred ca reusesc acest lucru foarte usor, avand in vedere ca marcile frantuzesti si-au cladit un teren solid. Si aici nu ma refer la Chanel si Yves Saint Laurent, ci marci care sa atraga francezul mediu ce doreste sa imbrace ceva frumos la un prêt ok.
Apoi, peste toate astea, mai sunt expozitiile in jurul subiectului « moda si design », unde trebuie sa stai intotdeauna la coada ca sa le vezi, semn ca tot parizianul adora domeniul nu numai din punct de vedere practic ci si social. Parisul gazduieste un Muzeu al Modei ce prezinta in acest moment o superba expozitie despre crinoline, un Muzeu al Artelor Decorative, ce in prezent o celebreaza pe Sonia Rykiel. Si ca sa vedeti ca moda isi gaseste loc in orice domeniu in Franta, la Muzeul National al Marinei in acest moment este organizata expozitia « Marinarii fac moda », expozitie ce creioneaza intr-un mod original istoria costumului de marinar din sec 19 pana in prezent. Sunt expuze bine cunoscutele modele ale lui Jean Paul Gaultier, care s-a inspirat din costumul de marinar, pana la uniforme din toate timpurile.
Asadar, un oras care are locuri special amenajate pentru derularea defileelor (gen Carrousel du Louvre), care are un organism ce stabileste cine face haute-couture si cine nu, care rasufla prin toate expozitiile si magazinele pasiunea pentru creatie si frumos, care a gazduit personalitati precum Chanel si Dior, care a dat tonul inca din cele mai vechi timpuri in materie de vestimentatie, si care sustine scoli de pe bancile carora ies in fiecare an mii de absolventi de design vestimentar, are dreptul de a se intitula capitala modei ?
(articol scris in 7 martie si publicat pe site-ul revistei The One)
Saturday, March 7
Subscribe to:
Posts (Atom)
