Fellini & Istanbul

Nu, nu pentru ca ar exista o legatura intre cele doua; ci numai pentru ca sunt doua expozitii care s-au deschis acum cateva luni in Paris si care vor lua sfarsit in curand. Nu am vrut sa scap nici una dintre ele astfel ca, week-end-ul trecut si cel de acum le-au fost dedicate.

Prima, expozitie dedicata lui Fellini, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la iesirea filmului Dolce Vita ( "La douceur de vivre" *, in franceza ). O expozitie clasata pe surse de inspiratie ale regizorului si care cuprinde fotografii, afise, desene si documente ale epocii: ziare si reviste. O parte din scenele filmelor sale sunt inspirate din evenimente ale epocii, precum cea in care frumoasa Anita Ekberg se scalda in Fontana di Trevi, episod pe care Fellini l-a introdus in scenariul filmului la care lucra in acel moment (Dolce Vita). Cel mai interesant mi-a parut expunerea registrelor in care acesta, desena cu minutiozitate visele sale; putin stiu ca Fellini s-a lansat intai ca si caricaturist. Bantuit, "in vis", de femei cu sani imensi (vezi Anita Ekberg, miss Suedia si vedeta 'people" a momentului, despre care a zis cand i-a vazut prima oara poza "da Doamne sa nu ma intalnesc niciodata cu ea!"), Fellini a fost casatorit toata viata cu una din cele mai mari actrite ale Italiei si interpreta principala din "La Strada": Giulietta Masina.

angaja deseori actori neprofesionisti si o parte a expozitiei cuprinde scrisori si poze pe care diverse persoane, mai mult sau mai putin ciudate, ii trimiteau pozele si-si exprimau dorinta de a juca in filmele sale.

mica paranteza*: in Franta totul trebuie tradus in franceza in materie de titlu cinematografic, si nu numai. Devine atat de fortat cateodata.....situatia se agraveaza cand trebuie sa urmaresti un film si totul este dublat cu voci. Am vazut ieri Pulp Fiction, mare parte din originalitatea filmului este distrusa de acest sistem. Ganditi-va la Nasul I dublat in franceza! Catastrofa, in locul lui Coppola as interzice...pai cum sa intervii peste vocea guturala a lui Brando!

A doua expo: organizata cu ocazia faptului ca Turcia este invitata de onoare a Frantei si facand parte din programul acestui eveniment, traseaza parcursul istoric al unui oras fascinant, sigurul aflat pe doua continente: Istanbul. Pe toti cei care nu l-au vizitat ii sfatuiesc sa o faca in 2010, fiind anul in care orasul este capitala europeana a culturii.

In afis regele Constantin, caruia orasul i-a preluat numele devenind din Byzance, Constantinopole, si transformat in capitala a Bizantului..... si sultanul Mahomed II, care cucereste orasul si-l transforma in capitala Imperiului Otoman.

400 de obiecte expuse la Grand Palais, ne plimba prin aceste perioade, pana in sec XX, cand capitala este mutata la Ankara de catre Ataturk.

Picturi, obiecte stravechi, sculpturi, obiecte de cult, biblii vechi scrise in greaca si araba, carti si desene realizate de savanti ai vremii, bijuterii superbe din aur (am regasit frumusetea aurului galben, pe care uite, moda ne face sa-l uitam), vesminte ale sultanilor facute din matase in ateliere din Italia, toate astea ne plimba prin vremuri incarcate de farmec. Apoi devine interesant si pentru istoria costumului si a luxului: sultanii impuneau un protocol de curte foarte strict si utilizau toate codurile de putere folosite de regii Frantei pentru a se impune in fata curtii si a poporului, pentru a sublinia pozitia de "cel mai puternic" om din imperiu. Cateva vesminte sunt expuse si se afla intr-o stare exceptionala, cusute in fir de aur si realizate din matase (legenda spune ca a fost introdusa in Imperiu de catre doi calugari care au reusit sa fure viermi de matase).

"Fellini, La Grande Parade" - din pacate ultima zi a fost astazi 17 ianuarie, Jeu de Paume

"De Byzance a Istanbul", la Grand Palais, pana pe 25 ianuarie