Am vizitat de vreo 5 ori Parisul pana acum si de fiecare data mi-a fost teama - in subconstientul meu de un lucru: sa nu cumva sa ma prinda in oras vreo faimoasa greva care sa ma impiedice sa prind avionul de intoarcere....
Ei bine, saptamana trecuta am avut parte de 4 zile de greva organizata de diverse sindicate din transpoturi: metrou, bus, tren, TGV. Nici macar n-am aflat de la TV - il deschid rar - ci m-a anuntat o colega. Ma panichez intr-o prima instanta, gazda imi zice sa plec cu cateva ore mai devreme catre Institut, etc etc. Din fericire in Franta afli foarte multe informatii de pe net, cam toate site-urile sunt updatate si cand vrei sa vezi vreun orar de tren, pac! intri pe site....vrei sa vezi cat costa nu stiu ce chestie, pac! intri pe site.....toate astea fara frica de faptul ca probabil informatia s-a schimbat intre timp. Deci, intru pe site si deja era anuntata greva cu orele de trafic. Ma mir si in acelasi timp ma bucur ca se circula pentru ca in mintea mea o greva frantuzeasca insemna ca totul este blocat.
Ajung in gara, trenul vine la ora stabilita, lume multa dar nu foarte. De la gara ar trebui sa iau metroul insa linia pe care o folosesc chiar este blocata. Intarzieri de 20,30 de minute - enorm - si buluc de lume pe peron. Ce fac?
Ies in strada si imi zic ca este un motiv foarte bun sa incerc serviciul de biciclete pus la dispozitie de Primaria Parisului. Acum trebuie sa fac o paranteza: eu imi inchipui Primaria asta a Parisului ca un loc in care lucreaza cateva zeci de mii de oameni, poate chiar sute, fiecare cu o idee mai geniala ca alta. Altfel nu imi pot explica cum sunt atat de multe lucruri placute in oras care functioneaza bine: panotajele, statiile de metrou: in statia de metrou dela Louvre gasesti statui, in cea care te lasa la Muzeul Rodin o sculptuta care copiaza o opera de-a lui, in statia Pasteur tot felul de afisaze care vorbesc despre omul de stiinta, fiecare are un design specific numelui pe care-l poarta. Apoi daca o linie este in lucru isi cer scuze prin mii de panoui "Ne scuzati, insa lucram ca sa imbunatatim si sa creem un nou spatiu". Exemple ca astea pot sa dau cu sutele insa nu e momentul aici.
Serviciul Velib' este cu siguranta un proiect plecat din mintea unei astfel de persoane si pusa in practica de alte minti care vegheaza ca cetateanul si turistul Parisului sa traiasca agreabil in cetate.
S-au creeat statii cu biciclete puse la dispozitie de primarie. Sunt postate in statie pe anumiti suporti si nu-ti poti lua una decat dupa ce ai platit- cu cardul - la automatul care se afla langa. Totul se face automat: iti faci abonament, introduci cardul de credit, esti de acord cu conditia ca vei fi debitat cu 150 eur daca nu rambursezi bicileta in timp de xxxx zile, la final bicileta iti este deblocata si poti incepe "aventura". Te duci cu ea unde vrei si cand nu mai ai nevoie o lasi intr-o alta statie - sunt cateva sute in tot Parisul si cateva mii de biciclete.
Inchid paranteza si va zic ca eu, in ziua respectiva mi-am luat inima in dinti si m-am indreptat catre o astfel de statie ca sa iau o bicicleta si sa ma pot duce la Institut. Treaba nu foarte usoara pentru ca deja toata lumea facea apel la acest serviciu, din cauza grevei. Normal, statia goala, o singura bicicleta cu lantul rupt, probabil de la traficul intens la care fusese supusa in cursul diminetii. Astept si , spre norocul meu, apare un nene care depune una. Imi fac abonamentul, chestie care imi ia ceva timp ca nu prea sunt obisnuita inca sa vorbesc cu masini de-astea si apoi calare pe "bicla" incep sa traversez Parisul. Am noroc ca drumul este exact prin centru: trec pe langa biserica La Madelaine, ajung in Place de la Concorde, intru pe Champs-Elysee si ma bucur in mine ca dau din pedale pe unul din cele mai celebre bulevarde ale lumii. In acelasi timp incerc sa merg corect si pe margine, ca sa nu dea - Doamne fereste! - vreo masina peste mine. De pe Champs-Elysee, o iau catre Petit Palais si aici, desi pe bicicleta scrie sa nu intru pe sensuri intrezise si sa nu merg pe trotoare, ca o romanca ce sunt, intru pe strada Institutului, exact pe sens interzis. Mi-e rusine de gest si dupa putin timp, cobor de pe bicicleta si o iau incet pe langa, pana la statia in care o depun. Ma bucur ca m-am descurcat: ma uit la ceas sunt exact in timp, nu intarzii la cursuri.
Plata se va face automat de pe card, codul bicicletei este inregistrat la plecare si la sosire si astfel ei calculeaza cat tip am mers si cat trebuie sa platesc - cam 1 eur in prima jumatate de ora si apoi pretul creste - ideea fiind sa o folosesti numai ca taxi si nu ca agrement.
Asa am facut si in adoua zi - ca greva s-a prelungit, iar in a treia si a patra - zile de weekend, m-am cam inghesuit prin metrou cu toata lumea - traficul fiind reluat numai partial.
Cam asta si va urez si voua sa pedalati prin Paris cu Velib, cand va fi sa-l vizitati, ca e tare simpatic, apoi e ecologic si mai face bine si la organism.
Ma gandesc ca la Constanta chiar nu ar fi rau un astfel de serviciu: sa mergi la plaja cu bicicleta, s-ar evita cozile imense care se fac la intrarea in Mamaia si nu am mai pierde timpul cu cautatul unei parcari, asta pe langa alte beneficii de ordin ecologic si fizic.
Ce sa fac? Mi-e imposibil sa nu fac comparatie cu Romania si sa nu aplic in minte "idei sociale" intalnite aici, unor orase din tara.
Tuesday, October 23
Sunday, October 14
Parisul duminica
Sunt acasa, mananc o ciocolata Lindt cu alune si bezea caramelizata-dintre cele mai bune cate exista vreodata :). Ma relaxez, inaintea saptamanii care va urma si care nu va fi usoara - am inceput workshop-ul cu cei de la creatie. ....si imi zic ca e momentul sa va povestesc ce am facut astazi: am iesit in Paris la vizitat muzee. Dupa cum stiti nu stau in oras ci intr-una din periferii.
Bun.... am luat metroul, merg vreme de 15 minute probabil, schimb la Champs-Elyses, mai merg cateva minute si ies la Tuileries. Vreme calda, frumoasa - probabil acel ete indien de care vorbeste Joe Dassin - parcul plin plin de lume, familii cu copii si carucioare, studenti intinsi pe iarba, prieteni care fac picnic, turisti sau pur si simplu parizieni care pb ca s-au plictisit de studiourile sau apartamentele lor mici si au iesit sa-si citeasca cartea pe iarba din parc. Nu am vazut in nici un oras vizitat de mine, atata usurinta de a te aseza in orice colt, bucata de iarba sau scara, asa cum vad in Paris.
Ma indrept catre Musee des Arts Decoratifs, gazduit de Luvre. Trebuie sa platesc, din pacate, bilet intreg pt ca este "muzeu privat", imi explica tanti de la casa si legitimatia mea de student nu ma ajuta. Imi zice ca as putea beneficia de o reducere dc am mai putin de 25 ani, insa mi-e rusine sa mint - dc imi cere buletinul? - si platesc bilet intreg, 12 eur.
A meritat! Muzeul se intinde pe nu mai putin de 9 etaje, in pret este inclus si ghidul sonor, de care profit si bine am facut pt ca sunt comentarii care ma ajuta sa inteleg mai bine ce vad.
Primele etaje 3-5, cu arta decorativa din sec 13-18, apoi restul cu anii 1990 pana in zilele noastre. La parter vizitez o alta expozitie temporara de arta decorativa a Islamului - covoare de la 1500, ceramica, porti sculpate in lemn, coperti de Corane in piele - toate din Imperiul Otoman, Siria, Iran, Irak. Un covor cumparat din Istanbul prezinta de fapt motive din Transilvania si chestia asta e scrisa si pe eticheta informativa. Tot la parter , vizitez pe super viteza, pt ca deja ma dureau picioarele si mi-era foame rau, expo de publicitate - aici o mare teapa deoarece nu era vorba decat de afise publicitare de la inceputurile publicitatii - si mi s-a parut plictisitor. Pe ecrane se rulau niste spoturi, si pb ca era simpatic sa le fi vizionat dar chiar nu mai aveam chef.
Ies si ma indrept catre casa, stau la coada ca sa intru la gura de metrou!!! Aglomerat rau orasul....ah mai este si Campionatul de Rugby si este plin de suporteri englezi extaziati. Ma bucur pt ei deoarece, fie vorba intre noi, nu am tinut cu Franta.
Asta a fost duminica mea. La sfaturile profilor care ne spun ca fara cultura de arta contemporana, decorativa, de design...arta in general, nu putem face nimic in moda, mi-am propus sa tot vizitez muzee si galerii, locuri de care Parisul chiar nu duce lipsa.
De ce nu vizitam muzee la Bucuresti?Am stat 8 ani intr-o garsoniera care se situa la nu mai putin de 3 minute de Muzeul de Istorie si nu l-am vizitat niciodata. De fiecare data cand teceam pe langa Muzeul George Enescu admiram cladirea superba care-l gazduieste insa nu mi-am facut timp sa-l vizitez.
Cred ca din cauza faptului ca in programul meu nu exista obisnuinta de a considera si vizita unui muzeu, ca o alta modalitate de a petrece timpul liber sau de a largi orizontul cultural.
Sa aveti saptaman frumosa si mai revin.
Bun.... am luat metroul, merg vreme de 15 minute probabil, schimb la Champs-Elyses, mai merg cateva minute si ies la Tuileries. Vreme calda, frumoasa - probabil acel ete indien de care vorbeste Joe Dassin - parcul plin plin de lume, familii cu copii si carucioare, studenti intinsi pe iarba, prieteni care fac picnic, turisti sau pur si simplu parizieni care pb ca s-au plictisit de studiourile sau apartamentele lor mici si au iesit sa-si citeasca cartea pe iarba din parc. Nu am vazut in nici un oras vizitat de mine, atata usurinta de a te aseza in orice colt, bucata de iarba sau scara, asa cum vad in Paris.
Ma indrept catre Musee des Arts Decoratifs, gazduit de Luvre. Trebuie sa platesc, din pacate, bilet intreg pt ca este "muzeu privat", imi explica tanti de la casa si legitimatia mea de student nu ma ajuta. Imi zice ca as putea beneficia de o reducere dc am mai putin de 25 ani, insa mi-e rusine sa mint - dc imi cere buletinul? - si platesc bilet intreg, 12 eur.
A meritat! Muzeul se intinde pe nu mai putin de 9 etaje, in pret este inclus si ghidul sonor, de care profit si bine am facut pt ca sunt comentarii care ma ajuta sa inteleg mai bine ce vad.
Primele etaje 3-5, cu arta decorativa din sec 13-18, apoi restul cu anii 1990 pana in zilele noastre. La parter vizitez o alta expozitie temporara de arta decorativa a Islamului - covoare de la 1500, ceramica, porti sculpate in lemn, coperti de Corane in piele - toate din Imperiul Otoman, Siria, Iran, Irak. Un covor cumparat din Istanbul prezinta de fapt motive din Transilvania si chestia asta e scrisa si pe eticheta informativa. Tot la parter , vizitez pe super viteza, pt ca deja ma dureau picioarele si mi-era foame rau, expo de publicitate - aici o mare teapa deoarece nu era vorba decat de afise publicitare de la inceputurile publicitatii - si mi s-a parut plictisitor. Pe ecrane se rulau niste spoturi, si pb ca era simpatic sa le fi vizionat dar chiar nu mai aveam chef.
Ies si ma indrept catre casa, stau la coada ca sa intru la gura de metrou!!! Aglomerat rau orasul....ah mai este si Campionatul de Rugby si este plin de suporteri englezi extaziati. Ma bucur pt ei deoarece, fie vorba intre noi, nu am tinut cu Franta.
Asta a fost duminica mea. La sfaturile profilor care ne spun ca fara cultura de arta contemporana, decorativa, de design...arta in general, nu putem face nimic in moda, mi-am propus sa tot vizitez muzee si galerii, locuri de care Parisul chiar nu duce lipsa.
De ce nu vizitam muzee la Bucuresti?Am stat 8 ani intr-o garsoniera care se situa la nu mai putin de 3 minute de Muzeul de Istorie si nu l-am vizitat niciodata. De fiecare data cand teceam pe langa Muzeul George Enescu admiram cladirea superba care-l gazduieste insa nu mi-am facut timp sa-l vizitez.
Cred ca din cauza faptului ca in programul meu nu exista obisnuinta de a considera si vizita unui muzeu, ca o alta modalitate de a petrece timpul liber sau de a largi orizontul cultural.
Sa aveti saptaman frumosa si mai revin.
Friday, October 12
blog pentru prieteni
Dragii mei,
Pentru ca ma gandesc des la voi si pentru ca nu am timp sa scriu tuturor atatea mail-uri cate doresc, am decis sa creez acest blog. Va voi impartasi aici toate povestile mele despre Paris si IFM, intamplari zilnice dar si imaginare.
A plus,
flo
Pentru ca ma gandesc des la voi si pentru ca nu am timp sa scriu tuturor atatea mail-uri cate doresc, am decis sa creez acest blog. Va voi impartasi aici toate povestile mele despre Paris si IFM, intamplari zilnice dar si imaginare.
A plus,
flo
Subscribe to:
Posts (Atom)
