Moda nu e arta

IFM-ul nu a fost infiintat de Ministerul Educatiei din Franta asa cum multi ar crede. Initiativa infiintarii acestei institutii a apartinut lui Pierre Bergé care impreuna cu un grup de manageri din industria modei si a textilelor a initiat acest proiect si care, cu sustinerea Ministerului Industriilor, a luat fiinta in urma cu 20 de ani.

Pierre Bergé este cel care alaturi de designerul Yves Saint Laurent a infiintat casa de moda cu acelasi nume si personaj considerat astazi un guru al modei in Franta. El nu este un creator ci un entrepreneur care a facut tot posibilul ca marca YSL sa i-a fiinta si apoi sa reziste in timp.

Acum ceva timp a tinut o conferinta la IFM si si-a inceput discursul cu urmatoarea fraza: "Moda nu este o arta insa e nevoie de un artist ca sa o creeze". Acum 20 de ani oamenii din industria modei franceze au realizat ca pe langa artist este nevoie de un manager cu un simt al creatiei, care sa stie cum sa comunice cu creatorul si care sa stie cum sa vanda ceea ce designerul creeaza.

Pierre Berge a reusit foarte bine sa faca acest lucru, ne-a povestit cum in primii 12 ani YSL era pe pierdere insa in permanenta trebuia sa faca rost de fonduri pentru a asigura mijloacele crearii colectiilor pentru urmatorul sezon, si apoi urmatorul..... pana cand YSL, cunoscut peste tot de altfel, a inceput sa aibe si profit.

Cred ca in prezent casa de moda fara un creator talentat si care este un maestru perfect al croitoriei nu se mai poate asa cum nu se mai poate o casa de moda fara un manager de geniu. Intotdeauna exista acest duo: Galiano si Sidney Toledano la Dior, Marc Jacobs si Bernard Arneault la Louis Vuitton, Miuccia Prada si sotul ei - Patrizio Bertelli la Prada, Marc Jacobs si Robert Duffy pentru Marc Jacobs, Valentino si Giancarlo Giammetti la Valentino.

Piere Bergé a realizat acum 20 de ani ca moda numai de dragul artei nu o sa mai fie posibil in anii 2000 si ca trebuie sa existe un centru care sa pregateasca manageri care - foarte subtil - trebuie sa stie cum sa "managerieze" ceva ce prin definitie nu are nevoie de directii si limite - asa cum se face azi in moda - ci de libertate, si anume creatia. Manageri care sa "gestioneze" caracterele complexe si libere ale creatorilor si care sa se asigure ca marca va rezista pe piata in timp.

Un exemplu de creator care nu a reusit sa se adapteze acestei situatii a fost Thierry Mugler. Creator genial care s-a lansat la inceputul anilor 90 cu reinterpretari de silueta, a avut un succes enorm. In timp nu s-a putut adapta unui sezon si unui management care, de altfel, asigura existenta marcii create si astazi practic nu-ti mai poti cumpara haine Thierry Mugler - daca vrei si daca iti permiti - pentru ca practit nu mai are cine sa le creeze si nu prea mai exista doritori care sa le distribuie.

In final Thierry Mugler a vandut marca ce-i poarta numele grupului Clarins - da, cel cu parfumurile si cosmeticele - grup care se "chinuie" s-o reinvie, aducand diversi creatori. In prezent TM creeaza costume pentru Cirque Du Soleil si se bucura de succesul parfumului Angel - care se bate pe locul 1 in Franta impreuna cu Chanel no 5. Este un artist care a vrut sa faca arta si moda nu i-a permis acest lucru asa ca s-a indreptat spre alte teritorii: costume de teatru, de circ, fotografie. V-am atasat si eu o poza cu una din creatiile sale si am mai aflat ca videoclipul "Too Funky" al lui George Michael este de fapt regizat de Mugler, iar toate costumele sunt evident create tot de el.

Moda in Romania

Am avut un sfarsit de trimestru doi incarcat cu examene, studii de caz - Dior si IKKS - si dupa o saptaman de vacanta petrecuta cu Sokratis pe stradutele si cartierele din Paris - reiau al treilea trimestru care incepe cu un alt studiu de caz - Lancome - si un examen la "Marochinarie si incaltaminte".

Peste toate astea trebuie sa termin lucrarea de sfarsit de an, a carei subiect este "Piata de moda din Romania"....

Saptamana ce s-a terminat am regretat ca am ales un astfel de subiect. La inceput am ezitat, trebuia sa aleg intre "Distributia in Orietul Mijlociu" - subiect care intereseaza cam toate marcile din Franta si cel ales in final de mine - subiect care nu intereseaza foarte mult, insa pe care nu exista mai nimic scris. Dintr-un sentiment patriotic, zic sa aleg Romania si sa ajut si eu la scrierea catorva pagini interesante care vor ramane in biblioteca IFM-ului si care pot fi consultate ulterior de cei interesati.

Inutil sa spun ca in prezent foarte multa bibliografie pe acest subiect nu exista, ca studiile de piata sunt putine si ca singurele mele surse ar fi fost chiar cei care in acest moment formeaza piata de moda, adica cei cativa creatori care au reusit sa infiinteze propia marca si eventual, sa o comercializeze, in tara sau la export.

Am vizitat la inceputul anului Salonul de pret-a porter din Paris si am stat de vorba cu firmele romanesti care au expus: unele dintre ele mai primitoare, altele mai putin. Mai avem noi romanii o problema: ne speriem cand cineva intreaba care este cifra de afaceri? Aici trebuia sa fiu foarte atenta si sa introduc intrebarea astfel incat sa nu creada, Doamne ferecte, cel din fata mea ca vreau sa-i fur ideea de afacere punand aceasta intrebare.

Acum, pentru a continua lucrarea am si eu nevoie de cateva info mai detaliate pe care nu le gasesc pe net si am scris cateva mail-uri brandurilor in cauza. Pana acum, evident, ca nu am nici un raspuns - nici afirmativ, nici negativ.

Regretam rau ca fac aceasta lucrarea , mai ales ca nu stiu daca sa mai cred ca vom reusi vreodata sa transformam un brand intr-un succes international - nu din lipsa de creativitatea ci din lipsa de rigurozitate si umilinta - cand reusesc sa vorbesc cu cel care se ocupa de deschiderea Louis Vuitton in Romania. Sa nu imi mai zica nimeni ca francezii sunt cu nasul pe sus, infumurati si ca se cred buricul pamantului. Poate ca sunt asa insa din punct de vedere profesional ne dau lectii la toate capitolele.

Continui deci sa scriu despre Maria Lucia Hohan, Elena Perseil, Rozalb de Mura....insa ceva ma face sa nu mai cred in niste creatori care nici macar nu se gandesc sa dea un raspuns cuiva care doreste sa scrie despre ei - de bine - intr-o lucrare de diploma.

Dezvoltare durabila si cosmetica bio

Curentul Bio nu a luat nastere in Franta asa cum credeam ci in Germania. Raportat la Germania, francezii considera ca sunt mult in urma, desi mie - raportat la Romanica - imi pare ca sunt mult in avans, bineinteles.

Au aparut produse care au eticheta de Bio pe ele si care desemneaza ca nu s-au folosit ingrasaminte artificiale, ca animalul, graiul ...ingredientele folosite, sunt obtinute pe cele mai naturale cai. Asta la nivel de alimentatie, la nivel de moda Gap, Zara & Co includ tot mai mult in colectiile lor articole realizate din bumbac bio.

In cosmetica prima creatoare care a imbratisat curentul si in care s-a regasit total, datorita exemplului mamei sale, a fost Stella McCarteny care are o linie de cosmetice ce se numeste Care. Sunt mai scumpe cu aproximativ 20 % fata de o crema Chanel, de ex. Este un fenomen singular la acest nivel, deoarece case precum Dior, Chanel si experti precum Clarins, Clinique, Estee Lauder, continua sa foloseasca acelasi tip de ingrediente cu care si-au inceput afacerea.

Pentru ca de fapt ce are sau ce nu are un produs care se numeste Bio: nici un produs bio nu foloseste parabeni - un conservator care ajuta crema sa se mentina "proaspata" pe toata durata de folosire si sa nu se "infecteze" de la toti microbii pe care noi ii bagam in recipient atunci cand luam crema cu ajutorul degetelor. Acum ceva ani, oamenii de stiinta au observat in urma unor studii, ca parabenul poate fi cancerigen. Nimic nu e sigur, insa un semnal de alarma a fost tras si deci toate cosmeticele Bio folosesc ca si conservanti alte substante sau incearca sa minimizeze cosumul sau. Apoi mai este vorba de "nanoparticule" - adica particule atat de mici incat fac sa patrunda si in epiderma superioara a fetei, cea care este ca un zid protector. Faptul ca acest zid protector nu este patruns de crema este ok, pentru ca probabil organismul stie el de ce se apara asa si orice produs care patrunde epiderma nu e vazut cu ochi buni.

Nici un produs nu este bio 100%, in afara de uleiurile esentiale.

Exista organisme care certifica produsele, pentru ca altfel oricine se poate considera Bio fara sa fie insa, si pentru a se evita acest lucru, au aparut organisme precum Ecocert.

Cum ne dam seama daca un produs e bio sau nu? Trebuie sa aibe neaparat etichetele:
Cosmetique Bio - care inseaman ca 95% din ingrediente sunt bio
Cosmetique Eco - 50% din ingrediente sunt Bio.

In prezent in Franta acest nou tip de produse cosmetice reprezinta numai 2% din piata de cosmetice cu marci precum:
Dr Hauschka - marca nemteasca - www.drhauschka.fr
Weleda - idem - www.weleda.fr
Sanoflore - www.sanoflore.net

Toate astea pleaca cumva de la alt curent, cel de "developpement durable" - adica dezvoltare durabila si care inseamna " a fi satisfacute nevoile generatiilor prezente fara insa a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor". Adica grija fata de modul in care traim, fata de natura, de mediul inconjurator. De unde mania francezilor, absolut sanatoasa, de a recicla.

Acum cateva zile am intrat intr-un magazin alimentar si ca orice roman, casc ochii minute intregi la toate raioanele de produse, citesc ce scrie pe etichete, admir, ma minunez. La un moment dat intr-un colt alaturi de plante aromate, erau asezate frumos, ambalate aproape ca niste produse de lux si prezentate ca niste produse exceptionale, banalul musetel si tei, pe care noi le gasim la orice coltisor de piata si pe care orice tanti rom incearca sa ni-l vanda cum se scutura teii. Aici sunt produse scumpe si francezul invata ca in afara de ceaiul negru - cuvantul "thé" semnifica ceai negru sau verde si in nici un caz ceai de plante, pentru asta avem "tisaine" - mai exista si alte plante benefice care ajuta la prepararea ceaiului. Numai ca acum fiind la moda, costul lor este triplu fata de un ceai normal.