Sunday, September 7

Aderf




ADERF este Asociatia Studentilor si Doctoranzilor Romani din Paris. La sfatul unei prietene i-am contactat anul trecut cand am "aterizat" in oras. Dupa ce am corespondat pe mail cu Ioana - presedinta la acea vreme a asociatiei - am reusit in sfarsit sa cunosc toata ehipa care o conduce + o parte din romanii de la Paris, cu ocazia unei petreceri organizate in cinstea celor veniti sa studieze in oras in anul scolar '07-'08. De atunci incercam sa ne vedem regulat si, atunci cand timpul ne permite - fiecare membru este ori pe cale sa scrie teza de doctorat fie invata pe rupte ca sa termine cu bine anul de master - organizam diverse iesiri. Ultima dintre ele a avut loc in urma initiativei nobile a unui domn francez aflat la varsta pensiei, care a hotarat sa ofere cateva momente de bucurie copiilor din satul Livada, aflat la 20 de km de Satu Mare.


Dl Maurice Riou este fondatorul asociatiei " La Plume et L'Encrier" (Pana si Calimara ) care are ca scop umanitar intr-ajutorarea copiilor cu posibilitati limitate din satul mai sus amintit. Inainte de inceperea scolii se ocupa de strangerea rechizitelor pentru a reda zambetul celor care nu-si permit coloratele creioane sau caiete.


Aderf a fost contactata de Dl Riou si intrebata daca suntem interesati sa facem o donatie. Acesta a fost motivul care ne-a strans - pe o parte dintre noi - intr-o zi de duminica, la un picnic pe Pont des Arts. Pentru ca nu am uitat cat de bucuroasa eram la vazul cariocilor aduse de vaporenii din Constanta, al penarelor desenate cu tot felul de personaje din desene animate si care ascundeau creioane si gume colorate, am decis sa cumpar pentru copii din Livada cateva rechizite. Fiecare dintre cei care au venit pe Pont des Arts avea aceasta amintire nostalgica a rechizitelor scolare si toti cunoastem discrepanta mare intre cele sterse si gri ale epocii comuniste si cele aduse prin filiera "vest europeana" de diverse neamuri sau cunostinte.


Chestia asta m-a facut sa-mi aduc aminte de singurul colet primit prin anii '80 de la o prietena de-a tatalui meu care fugise in Belgia, cand corpul de balet al Constantei a facut un turneu in aceasta tara. Dupa ce coletul a fost "scormonit" in cel mai mic detaliu la punctul de control al postei, ai meu s-au urcat intr-un taxi si s-au grabit catre casa, unde ii asteptam cu sufletul la gura evident. Cutia enorma - mi-a parut mie atunci - era burdusita de imbracaminte colorata care imi era adresata in totalitate. De la sosete si maieuri , la rochite si pantofi dragalasi....si pana la clame pentru par si rechizite ......era o feerie de culori, niciodata nu vazusem sosete in atatea culori, niciodata nu asortasem rochita cu pantofii si cu sosetele, niciodata nu fusesem atat de aproape de moda din revistele Otto si Necherman .....aduse de aceeasi navigatori constantzeni si printre paginile carora ma pierdeam visatoare.


Acum noi avem acces la astfel de lucruri dar inca mai sunt copii saraci prin satele din tara care inca nu au parte de ele. Am salutat gestul fundatiei franceze care face vizite in Romania din '89 si care prin diverse programe, donatii si activitati ajunge sa aduca surasul pe fetele unor copii nevoiasi. Pe Pont des Arts, alaturi de alti romani, am strans caiete, culori, carioci, pixuri, carti de colorat si carti de franceza, iar Dl Riou a plecat multumit, sper, ca reuseste in initiativa lui franceza pentru copii romani si cu ajutorul unor alti romani.








3 comments:

Silviu said...

Felicitari pentru blog, l-am "rasfoit" cu placere in ultima jumatate de ora. Cred ca o sa mai revin!

v said...

Am descoperit blogul cautand pe net produse bio si nu l-am inchis pana cand nu am citit aproape tot. Este superb... Poate ca sunt subiectiva fiindca predau franceza si ma intereseaza ce se petrece in Franta, dar merita citit. Deja l-am salvat in bookmarks. Felicitari!!!

FLO said...

V, multumesc pentru comentariul pozitiv si succes in predarea limbii franceze.
F

Related Posts with Thumbnails