ROMANI LA PARIS

De data aceasta nu va mai scriu despre romani care sunt luati drept exemple negative in societatea franceza. Va voi scrie despre cei care, prin munca zilnica pe care o fac cu profesionalism, pasiune si RIGUROZITATE, ajung, printre altele, sa contribuie si la schimbarea in bine a imaginii Romaniei, peste hotare. Si chestia asta pe mine ma bucura enorm deoarece, ca si romanca ce traiesc intr-o tara straina, ma izbesc aproape zilnic de prejudecati privitoare la natia romana, prejudecati pe care, haideti sa fim sinceri, am ajutat tot noi, ca natie, sa se construiasca.

3 romani care in aceste zile la Paris m-au impresionat frumos si despre care as vrea sa va vorbesc, deoarece merita :

SECAREANU…..CARMEN SECAREANU

Carmen este designer si a castigat anul trecut concursul Pasarela. Anul acesta are parte de premiul promis de organizatori si anume, realizarea unei expozitii in noul sediul al IFM-ului, inainte de inceperea Saptamanii Modei la Paris. Este un pas mare, avand in vedere ca anul trecut nimeni nu a stiut, in cadrul aceluiasi IFM, sa-mi zica vreun nume de creator roman – ceea ce pana la urma este normal. Ce creator roman vinde ceva in Franta sau face ceva in Franta astfel incat sa ajunga si la public ? Cand am facut prezentarea Romaniei, in fata clasei, cu focus pe moda romaneasca am vorbit despre Carmen, iar in lucrarea de diploma am scris desprea ea. Poate toate astea se leaga si incet, incet, un nume romanesc ajunge sa fie cunoscut si de Franta….. adica de toti buyerii din lume, de fapt. Sper ca la anul sa fie prezenta in calendarul oficial al Saptamanii Modei, dar cred ca asta depinde de ea si de modul in care va sti sa profite de sansa de a intra in contact cu un Institut care ii poate deschide usi catre acest eveniment.
Prin urmare invit pe toti cei prezenti in Paris, la Institutul Francez de Moda, intre 4-6 martie, pentru a vedea colectia Carmen Secareanu. Apoi, retineti acest nume, e posibil sa mai auziti de el.
INSTITUT FRANÇAIS DE LA MODE
36 Quai d'Austerlitz 75013 Paris FRANCE
Metro Austerlitz
Bus : ligne 89

CRISTINA…..CHEZ CRISTINA

"Chez Cristina" este primul restaurant romanesc la care am mancat in Paris. Am zis sa fac o surpriza sotului meu de Sf Valentin si sa-i ofer posibilitatea de a manca…sarmale. Lui cica ii e pofta de sarmale si cand doarme. Mie nu, insa cum dragostea trece si « prin stomac » :), am dat cautare pe net dupa un resto romanesc simpatic. Auzisem de la prieteni romani din Paris ca « Chez Cristina » este un restaurant cu mancare buna si atmosfera simpatica. Pe net, comentariile diverselor persoane imi confirma acest lucru, asa ca am facut rezervare intr-o clipa si prin urmare, seara de sambata a fost rezervata sarmalelor. Nu credeam sa fie ceva romantic intr-o portie de sarmale, insa bucuria de pe fata lui Sokratis cand a vazut in ce fel de restaurant intram, m-a facut sa-mi schimb parerea. Primirea a fost calda iar Cristina are un zambet placut ce l-a aratat fiecarui cuplu care a intrat. Localul este mic si intim, cu o sala la subsol si una la etaj, curat si cu un design franco-romanesc simpatic. Nu strengare si ulcele pe pereti, uf ce teama imi era de asta…ci cu niste tablouri care parca infatisau domnitze din trecut si lumanarele pe mese. Localul s-a umplut – majoritatea clientilor erau cupluri mixte romano-franceze - ceea ce m-a bucurat, semn ca este un loc de calitate. Am comandat salata de vinete, sarmale cu mamaligutza, o portie de papanasi si o sticla de vin romanesc. Toate foarte bune, singurul fel nereusit au fost papanasii care probabil erau facuti din aluat si fara nici un pic de branza de vaci, probabil greu de gasit in Paris.
Pe fundal am auzit o muzica romaneasca instrumentala foarte placuta : muzica populara de calitate, cu volum nici tare nici incet, numai bine cat sa si poti discuta, cat sa o si savurezi. Pe la 9 seara si-au facut aparitia 2 lautari care au cantat si ei, placut si pe reprize, program ce era anuntat si pe cartea de vizita.
Daca este sa fac precum cei de la Academia Catavencu si sa dau note ar fi cam asa :
Nota mare : pentru salata de vinete, sarmale, painea calda si curatenie;
Nota mijlocie : pentur spatiu, parca prea am stat aproape de vecina de la masa de langa si prea ne auzeam conversatiile, desi problema asta a spatiului tine de Paris;
Nota mica : papanasi si preturile care mi-au parut un picutz cam mari pentru portiile oferite. Apoi as fi vrut sa vad o garnitura de legume pe undeva, parca e prea multa carne in bucataria noastra.

MALAELE……HORATIU MALAELE

Malaele m-a facut sa rad cum nu am mai facut-o de mult la un film romanesc. Apoi stiti ca va ziceam ceva mai sus: ca tare as vrea sa ma emotioneze si pe mine un film romanesc asa cum o fac cele straine….gen Slumdog Millionaire.
In prezent in cinematografele din Paris ruleaza filmul lui Malaele « Nunta Muta ». Aici, ca deh francezii trebuie sa-i dea un titlu al lor, se numeste « Au Diable Stalin, Vive les Mariées ». In traducere libera, « La naiba cu Stalin, insurateii sa traiasca ». Cu o distributie de actori romani cu multi ani de experienta – ma gandesc ca toti « greii » ar fi vrut sa joace in filmul asta - cu un scenariu care explica drama Romaniei prin situatii comice si cu o coloana sonora pur romaneasca, am observat cum filmul lui Malaele a umplut sambata seara, o sala de cinema de 80 de persoane din Paris. O sala care a ras in hohote si care nu era compusa numai din romani. In prezent filmele est europene au in Franta mare cautare, iar dupa succesul Romaniei la Cannes, toata lumea asteapta si alte filme din tara noastra care sa confirme valul romanesc de talente.
Numai ca aici e smecherie, tinerii regizori romani sunt prea ocupati sa puna pe pelicula metafore greu de descifrat care vorbesc despre acelasi subiect inepuizabil: comunism si revolutie. Malaele abordeaza aceeasi tema insa intorcandu-se in timp, adica intr-o Romanie care era vesela si luminoasa si care a devenit gri in urma venirii comunistilor. Face asta cu culori vii, cu personaje puse pe bascalie, cu muzica ce te face sa dansezi pe scaunul de cinema si cu umor…..ca la asta se pricepe cel mai bine. Simboluri avem si aici dar sunt cateva si bine plasate in poveste. La sfarsit parca mi-as fi dorit sa continue povestea, sa mai aud ceva timp coloana sonora si sa-l mai vad jucand pe Valentin Teodosiu care este sarea si piperul tuturor scenelor comice.
(Filmul este realizat si cu fonduri frantuzesti, dupa cum am vazut in generic si probabil asta explica si mediatizarea lui foarte larga. Apoi francezii au ajutat multe natii sa realizeze proiecte cinematografice si sunt foarte deschisi la cinema-ul strain non american. Este motivul pentru care aici poti vedea de la filme din Kazakstan si Turcia pana la filme din Vietnam si Noua Zeelanda.)
Presa franceza nu inceteaza sa faca comparatie cu cinema-ul lui Kusturica sau chiar a lui Roberto Benigni si toate criticile pe care le-am citit sunt foarte bune si vorbesc despre acest actor roman, foarte cunoscut la el in tara insa necunoscut peste hotare….Horatiu Malaele.

Deci, pe asta chiar nu trebuie sa-l ratati! Si luati-va si prietenii francezi cu voi, vor avea parte de niste momente de umor adevarat.

photo 1: Invitatie la expo Carmen Secareanu la Institutul Francez de Moda

photo 2: Afis si imagini din filmul Nunta Muta.

PASARELA – poarta catre Franta?

Pasarela este un festival de moda care a luat fiinta anul trecut, cand s-a derulat prima editie considerata 'test' de catre organizatori. Iata ca testul a fost trecut cu brio, feed-back-ul din partea participantilor si a publicului a fost bun iar anul acesta, a doua editie este pe cale sa se organizeze. Festivalul se deruleaza in colaborare cu Institutul Francez la Bucuresti si sub auspiciile Ambasadei Frantei, iar designerului castigator i se va organiza un defileu sau o expozitie la Paris. Unul din scopurile acestui eveniment este sa faca cunoscut publicului francez, designerii romani. Anul trecut castigatoarea a fost Carmen Secareanu iar organizatorii Pasarela vor pregati impreuna cu IFM, chiar inainte de a incepe Saptamana Modei de la Paris, o expozitie cu creatiile sale in noua locatie a acestei scoli.

Celalalt scop este sa se faca cunoscut publicului roman un designer francez sau savoir-faire-ul frantuzesc in materie de moda…..si aici avem ce vedea. Anul trecut reprezentanta modei franceze a fost Anne Valerie Hash, a carei colectie a fost prezentata in resedinta Ambasadei Frantei. Anul acesta un alt designer francez care si-a facut practica la Hermes si care apoi a lucrat la JP Gaultier pentru colectiile de haute-couture, isi va prezenta colectia : Richard René. O noutate este faptul ca, din acest an, va fi invitat si un creator roman consacrat, care va defila in deschidere. Alesul acestui an este Adrian Oianu, si recunosc sa alegerea imi pare foarte buna, mai ales pentru ce reprezinta el ca model in moda romaneasca. Adrian Oianu si-a inceput cariera de designer in Romania si apoi a continuat in Turcia si in SUA. Dupa ce a castigat experienta pe diverse continente si in diverse case de moda, a decis sa se intoarca acasa si sa lanseze propria marca. In opinia mea, are un stil propriu caruia ii este fidel si o strategie de dezvoltare a marcii proprii pe termen lung, care deja inseamna foarte mult in peisajul de moda autohton. Apoi, ca bonus, are o activitate civica ce poate juca exemplu. Intrati pe site, care e foarte bine facut si asta nu face decat sa sublinieze ce am zis mai sus: http://www.adrianoianu.ro/

Unul din organizatorii evenimentului, Philippe Guilet, imi povestea ca a observat ca un designer roman poate reusi pe piata interna (a se citi – poate vinde pe piata interna), numai daca acesta a reusit la international, in timp ce in Franta problema nu se pune asa. Ca si cum nu avem incredere in marcile romanesti decat dupa ce strainii le cumpara. O marca romaneasca are nevoie sa-si castige legitimitatea prin succesul la international. Este unul din motivele pentru care se incearca sa se arate ca aceasta mentalitate ar trebui depasita iar creatorul sa castige « publicul » prin produs (a se citi prin concept, originalitate, calitate) si nu prin povestea sa de succes la international. Pe de alta parte si clientul roman sa se lase castigat de acesta, in ciuda etichetei made in Ro. Cum festivalul are si acest al treilea scop, acela de a prezenta diverse meserii din domeniul confectiilor, diverse filiere si mai ales modalitati moderne de a organiza defilee, de a prezenta si construi colectii (pentru Pasarela sunt cerute 25 de articole de imbracaminte), de a participa la un festival, mai exista un eveniment : sunt invitate ateliere de croitorie care isi vor prezenta savoire-faire-ul.

Daca anul trecut participantii – designeri au fost desemnati de catre 4 reviste de moda anul acesta organizatorii au decis sa lase loc liber tuturor celor din domeniu, interesati de acest concurs. Mai multe informatii sunt pe site-ul festivalului http://www.pasarelafestival.com/.

Juriul este prezidat de Doina Levintza, lucru care confirma calitatea festivalului, defileele celor 4 finalisti vor avea loc la Institutul Francez din Bucuresti, iar machiajul si coafura sunt asigurate de unul din partenerii acestui eveniment, L’Oréal. Pana acum se pare ca foarte multi studenti din scolile de design si-au manifestat intentia, si lucrul acesta ma bucura enorm, pentru ca personal cred ca aici este speranta industriei romanesti de imbracaminte.

Prin modul in care este organizat, PASARELA este un eveniment care ofera sansa designerilor romani sa-si exerseze nu numai talentul dar si capacitatea de a pregati participarea la un defileu. Apoi prin premiul acordat este o poarta catre o piata de moda care, in prezent este modelul acestei industrii - Franta. Pentru francezi este un prilej de a-si prezenta savoire-faire-ul ajuns la perfectiune intr-un domeniu pe care il domina de la Ludovic XIV incoace.

Sper ca participantii acestui concurs sa puna in dificultate juriul printr-o calitate si o originalitate a colectiilor care sa le intreaca toate asteptarile.

photo 1: cladirea Cite de la Mode et du design care gazduieste Institut Francais de la Mode (IFM)

photo 2: creatie Carmen Secareanu, festival Pasarela 2008

photo 3: creatie Richard René

photo 4: creatie Adrian Oianu primavara-vara 2009

The movie lover 1

...... pentru ca am vazut 2 filme care mi-au adus aminte cat de tare imi plac filmele si, mai mult, cat de tare ma bucur cand vad filme bune. Am tot avut parte de asa ceva in ultimul timp si va scriu despre doua dintre ele pe care v-as sfatui sa nu le ratati.

1. THE CURIOUS CASE OF BENJAMIN BUTTON

Trec peste traducrerea franceza a titlului si va spun ca in Franta se poarta traducerea cu voci care inlocuiesc vocile originale ale actorilor. Noroc ca sunt si cinematografe unde poti vedea un film in VO (version originale). Va inchipuiti filmul Nasul in care vocea lui Marlon Brando este inlocuita de vocea vreunui actor francez? Eu nu.

Dar sa revenim la Benjamin Button: filmul este dupa o carte scrisa de F. Scott Fitzegerald iar personajele principale sunt jucate de Brad Pitt si Cate Blanchett, amandoi de o frumusete care-ti taie rasuflarea.Tot filmul nu astepti decat sa-l vezi pe el devenind mai tanar si mai tanar, pentru ca despre asta e vorba: povestea unui baiat care se naste batran si moare copil, un fel de trecere a timpului dar in sens invers. Mai multe nu va zic, ca sa nu stric surpriza. Desi tine mai mult de 2h30 esti fermecat de o poveste de dragoste care curge usor si cald printre ani. Scenografia e fascinanta mai ales ca e un film care te plimba din anii '20 pana in '80, astfel ca totul este schimbat in functie de acestia: costumele, designe-ul interior, masinile, muzica.

2. SLUMDOG MILLIONAIRE este FILMUL ANULUI pentru mine si sper sa castige la Oscar. Anul de-abea incepe si as vrea tare mult sa mai vad un film care sa ma tina cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit, asa cum a facut-o acesta. Este un film care emotioneaza prin toate mijloacele de care dispune un regizor si o echipa de film si probabil, aceasta il face atat de special. Actorii sunt perfecti - de la copii pana la adulti, imaginile graitoare, montajul creeaza un ritm ametitor si in acelasi timp plin de emotie, iar muzica insoteste toate astea si te invita la fuga printre tarabe indiene sau la visare catre dragostea perfecta. Regizorul este Danny Boyle, cel care a facut si Trainspotting, si cei care au vazut acest film probabil vor recunoaste acel joc de montaj si de secvente din prezent care se intrepatrund cu flashuri din trecur, si care dau un ritm alert povestii.

Aici este vorba despre un orfan din Bombay care ajunge milionar pentru ca reuseste sa raspunda tuturor intrebarilor la jocul "Cum sa ajungi milionar?". Cum face asta? Ei bine, cu ajutorul destinului.

Deci nu le ratati si daca nu va plac va rambursez intrarea la cinema :).