Sunday, November 11

Despre ce fac francezii in metrou si despre Edward Steichen


In primul rand va zic ca ma bucur sa vad comentarii de la voi.... adica nu scriu in neant.

Apoi ma bucur ca am reusit sa-mi fac timp si sa ma asez linistita in fata calculatorului si sa va povestesc despre expozitia pe care am vizitat-o sambata dimineata, bineinteles la sfaturile profilor - Edward Steichen - fotograf care a trait intre 1879-1973 - si care este considerat parintele fotografiei de moda si de publicitate, printre altele.
Stiti poza aia cu Greta Garbo, in alb negru, portret hiper cunoscut si mediatizat de-al actritei? Este facuta de el.....sunt o gramada de astfel de poze pe care le cunoasteti si care sunt opere de-ale lui. Am citit ca acum cativa ani o poza de-a lui s-a vandut cu peste 2 mil de eur.


Deci, am o lista de la Institut cu galerii si expozitii "must" de vazut. Pe week-endul asta mi-am propus Steichen si bine am facut. Expozitia, organizata in sens cronologic te castiga putin cate putin. In primele fotografii citesc timpul indepartat in care au fost facute, era si tehnica alta si treaba asta se vede in imagine. Apoi incet incet esti captat de tot ce a reusit Steichen la randul lui sa capteze, pe fetele a cateva - si nu putine - personalitati ale momentului: Greta Garo, Fred Astair, Churchill, Pirandello. S-a remarcat intai ca portretist, apoi a fost unul dintre primii fotografi de moda - a lucrat pentru Vogue vreme de multi ani, apoi a fost fotograf de razboi si in fine este numit director al departamentului de fotografie din cadrul Muzeului de Arta Moderna din Paris.

Am facut bine ca m-am dus in prima parte a zilei, am ajuns pe la 12:30, pentru ca la iesire, pe la ora 15:00 era buluc de lume, coada la bilete si deja galeria incepuse sa se aglomereze, stateam ciorchine in fata unei poze si asteptam sa ne vina randul sa o privim. Trageti concluziile singuri.

Ce-mi place in muzeele frantuzesti esta ca nu se poate sa nu fie un restaurant cochet pe undeva prin cladire. Ma plimbam prin sali si printre fotografii si la un moment dat ma imbie un miros placut de lasagne cu 'nu stiu ce'....nici nu trebuie sa ma uit la ceas, stiu ca trebuie sa fie putin dupa ora 13-13.30, moment in care francezul trebuie sa ia masa, indiferent daca este la muzeu sau la serviciu. (In Muzeul Orsay restaurantul insusi este o opera de arta iar meniul extrem de rafinat). Nu am mancat, evident, si mi-am continuat periplul printre fotografii superbe si francezi carora nu le scapa nici o expozitie dar care nici nu trec peste pauza de masa!

Dar am sa-i las pe francezii si turistii din muzee si o sa va vorbesc despre cei din metrou. Deja am experienta pentru ca circul destul de mult prin subteranele pariziene si-mi place sa privesc multimea de lume care ma inconjoara dimineata si seara, in mijlocul asta de transport. Nu incetez sa ma minunez de "melange-ul" de culori si culturi....si religii evident: arabi care-si citesc rugaciunea pentru ca i-a prins ora respectiva in metrou, chinezi, oameni de culoare si copii lor cu par atat de carliontat de zici ca si-au bagat cu totii mainile in priza, femei cu voal, femei in papuci desi afara sunt deja numai cateva grade. Mai toti citesc: ziare, carti, reviste, cursuri, prezentari pentru serviciu, etc - stiu bine pentru ca imi tot arunc ochii in paginile celui sau celei care se aseaza langa mine - si unii continua lectura chiar si in mers, dupa ce parasesc metroul.

Totusi cel mai socant pentru mine a fost sa-i vad...... facandu-si unghiile. Stateam deja de cateva minue in statie si aud un click la cativa pasi de mine, ca de unghiera....apoi un altul si un altul. Mintea mea a refuzat sa-si spuna ca cineva isi taie unghiile acolo in vazul tuturor insa cand m-am intors exact asta am vazut. Un nene, care probabil nu are prea mult timp pentru igiena proprie, tocmai isi scosese unghiera si isi taia unghiile sarguincios. Eram singura care ma holbam la el, restul isi vedea frumos de reviste, carti sau muzica - ca mai toti au casti in urechi - si eu eram singura mirata de treaba asta. Ieri in drum spre muzeul de care v-am vorbit, o tanti scoate frumos pila din geanta si incepe sa-si aranjeze unghiile vreme de cateva statii. Dar deja eram obisnuita, nu m-a mai mirat si poate ma vedeti peste vreo cateva luni ca vin cu sticluta de oja si pana la Institut imi fac un french, ca deh in weekend nu a fost posibil!

Sa aveti o saptamana frumoasa!

1 comment:

Nikolai said...

Si la ce pret e intrarea? Aici daca platesti vizitatorului sa intre la o expo de fotografie, nu chiar fiecare va vrea! :) Respect pentru deschrierea "underground"-ului parisian, adica metroul.

Related Posts with Thumbnails