Impresii de la Hyéres ( I )

orasul Hyéres de pe colina pe care este construita vila Noailles

expozitia-instalatie Dries Van Noten


Dries van Noten, impreuna cu o parte din juriul festivalului (prins in pauza de masa)

Organizat intr-un oras din sudul Frantei si desfasurat intr-o vila ce apartine in prezent statului francez - dar care a apartinut familiei de Noailles si care a facut furori la inceputul secolului prin stilul arhitectural minimalist - Festivalul de moda si fotografie Hyéres, strange in cele 3 zile, o multime de profesionisti din mediul de moda si textil. Pe langa cele doua concursuri, alte cateva evenimente importante au loc si sunt realizate de catre invitati ai festivalului sau de catre castigatorii din anii precedenti.

Anul acesta juriul a fost prezidat de Dries Van Noten si traditia face ca presedintele sa expuna in camera care altadata gazduia probabil piscina resedintei Noailles. Expozitia simpla, aduna laolalta in diapozitive proiectate pe pereti sau pe podea, diverse imagini care reprezinta surse de inspiratie ale designerului: caiete cu bucati de esantiane de tesaturi (nu cred ca este mai evidenta dragostea pentru materialul textil la nici o marca asa cum este la DVN), imagini din natura si secvente din filme. Am fost placut surprinsa sa deslusesc printre imaginile ce se derulau cateva din filmele mele preferate: "The Piano", "The Age of Innocence" si "In the mood for love". Pana la urma atasamentul fata de o marca nu vine din astfel de puncte comune pe care le regasesti intre tine si universul marcii sau al creatorului pe care-l admiri?

O alta expozitie-instalatie a fost cea a fotografului Steven Klein: intr-o camera intunecata in care o muzica extrem de violenta "urla" din difuzoare, erau proiectate fotografii realizate de acesta in ultimii 10 ani, pentru diverse reviste de moda precum Vogue. Imaginile decadente si foarte sexuale si muzica data la maxim creau o atmosfera bizara, incarcata de o energie grea si care, cert, nu te lasau indiferent. M-am intrebat la iesirea din aceasta sala incarcata de sex, corpuri plasticate si bicepsi perfecti, daca aceasta tendinta sexuala va disparea vreodata din moda, daca tot ce se face in jurul acestui subiect poate fi epuizat sau daca oamenii la un moment dat vor intoarce spatele acestei tematici.

La acelasi etaj rulau cateva filme realizate de echipa Dianei Pernet care evident era prezenta. Instalatia realizata pentru a intra in incaperea in care se derulau filmele sale mi-a parut cea mai originala dintre toate: se trecea printr-un hol, in bezna, din tavan atarnau fasii lungi poroase, iar lumina venea numai de la un bust de-al sau asezat intr-un colt si care era luminat din interior. La sfarsitul acestei calatorii in intuneric, mangaiata de "creaturi" bizare, am ajuns intr-o mica sala de cinema unde am urmarit filmele.

Revin si maine cu alte imagini si alte povestiri!