Sunt un neobosit « vizitator » critic dar si admirator al magazinelor frumos realizate.... si sunt atatea la Paris! Imi place sa ma las « furata » de universul pe care fiecare incearca sa-l construiasca prin design, miros, lumina, colectii, aranjamente florale. Intru in orice boutique fara sa tin cont de marca si detasarea pe care mi-o da caracterul de nonfashion-victim imi permite sa fiu libera in analiza si in emotii in fata oricarui magazin. In orice oras ma duc imi fac timp sa vizitez magazinele importante si cele gen concept-store; sunt lucruri care ajuta la intelegerea acestui domeniu si o fac atat din placere cat si din dorinta de a ma updata in permanenta intr-un domeniu in care imi castig salariul.
Imediat ce am auzit de deschiderea boutique-ului Hermès din cartierul Saint Germain am dat fuga sa-l « vizitez » si nimic nu ar fi exagerat daca v-as spune ca a fost precum vizita de weekend a unui foarte mic muzeu sau a unei galerii de arta. Am putut face poze la intrare, acolo unde este plasata strategic o florarie; efectul este pe masura deoarece explozia de culori, de mirosuri si forme, precum si sentimentul de a fi primit in magazin printr-un culoar de flori iti deschid parca simturile pentru frumusetea ce urmeaza sa fie descoperita odata intrata in spatiul Hèrmes. Ce-mi place la aceasta marca este valoarea adevarata pe care isi construieste imaginea. Imi place domeniul modei, sunt pasionata de vibratiile de creativitate ce il strabat, sunt fermecata de frumusetea cu care se inconjoara insa nu cred ca o marca ne poate educa cu privire la valorile acestei lumi. Ele si-au improprietarit in timp acest taram si cateodata fac « morala », insa nu uit niciodata ca motivul pentru care cauta diverse cai sa ajunga in empatie cu consumatorul este in primul rand de ordin comercial. Nici o valoare profunda nu poate fi construita pe aceasta baza. La Hermès totusi sunt cateva elemente care ma fac sa-i accept « educatia » : lucrul bine facut si detasarea de masificarea luxului . In primul rand magazinul nu este realizat de Peter Marino, asta e ceva, nu ? :)
Magazinul este modern insa pastrand caracterul istoric al locului: aici a exista in trecut o piscina inchisa in urma cu ceva ani si spatiul este clasat in patrimoniul orasului. Asa se face ca realizarea lui s-a facut cu un total respect fata de trecutul locului. Trei igloo-uri din barne de lemn sunt construite reusind sa imbrace inaltimea spatiului iar bara treptelor ce duc la subsolul boutique-ului sunt imbracate in cea mai fina piele ce se poate atinge. Camelul lemnului, bejul pielii, petele de culoare ale florilor la intrare, portocaliul ambalajelor puse ici-colo in magazin redau o atmosfera calda si placuta. Profesionalismul armatei de vanzatori, zambetul, politetea si amabilitatea celor care asigura bunul mers al magazinului reprezinta scoala serviciului pe care un magazin trebuie sa-l asigure. As recomanda tuturor managerilor de magazin de lux din tara sa-si aduca pentru o zi echipa de vanzari aici si sa petreaca o ora cu ei analizand modul in care se munceste intr-o astfel de locatie.
Vizita mea a vut loc sambata trecuta, la 2 zile dupa deschiderea oficiala si printre toti potentialii cumparatori aflati in boutique se plimbau ospatari ce ofereau cupe de sampanie sau pahare de suc sau apa. Apoi, din cand in cand, te puteai intalni cu cate un magician care reusea sa scoata de dupa urechea unei doamne un trandafir orange sau un flacon de Terre d’Hermès in miniatura.
