Educatia in domeniul modei

Continui sa cred ca sistemul de moda din Romania are nevoie, in primul rand, de o educatie "sanatoasa" in domeniu. Energia creatoare si pasiunea au nevoie de cunostinte, tehnica si informatii actuale. Meserii precum sefi de produs, directori de colectie, ingineri textilisti, designer de textile trebuie sa coexiste cu cea de designer; ultimul nu poate face nimic fara o echipa bine pregatita si poate ca cel mai bun exemplu in acest sens este Sarah Burton, cea care il inlocuieste acum pe McQueen si despre care nu se stia nimic inainte dar care dirija din umbra colectiile.

Atata timp cat in tara scolile de moda inca nu s-au hotarat sa abordeze acest domeniu sub o alta perspectiva, cele din Europa raman o solutie. Institut Francais de la Mode (IFM) din Paris organizeaza in data de 29 ianuarie o zi de prezentare a programelor sale, o zi cu "portile deschise". Exista un sistem de burse care favorizeaza strainii asa ca nu va lasati demotivati de costul programului. Daca aveti intrebari despre aceasta scoala pe care am urmat-o acum trei ani nu ezitati sa ma contactati. Va sfatuiesc sa vizitati si site-ul care este foarte bine realizat si pe care exista informatii destul de detaliate despre programul de management in domeniul modei sau despre cel de creatie. Daca sunteti la Paris merita drumul pana la sediul modern aflat pe Docks en Seine.
www.ifm-paris.com

Eveniment de moda romaneasca la Paris

Am fost invitata miercuri seara la Ambasada Romaniei (si tin sa multumesc Ambasadei pentru aceasta invitatie) pentru a asista la evenimentul organizat de catre Misiunea Economica Romana in Franta, impreuna cu FEPAIUS si Ministerului Economiei si Comertului. In frumosul spatiu al Hotelului Behague are loc in noiembrie sau decembrie ale fiecarui an un eveniment ce se organizeaza in jurul unei prezentari de moda si despre cel de anul trecut am scris aici. La recitirea acestui articol scris in 2009, mi-am dat seama ca l-as fi putut copia si pune din nou aici cu data din 2010, deoarece nimic nu a evoluat.

M-am regasit in fata aceluiasi tip de eveniment trist si prafuit, care te transporta cu 30 de ani in urma si care denota lipsa de seriozitate, rigoare si cel mai grav, cunostinte la nivel de creatie vestimentara dar si promovare a unei industrii, a unei tari. La urma urmei, decat sa fim promovati in acest fel prefer sa nu fim promovati deloc, pentru ca un astfel de eveniment nu ajuta ci strica imaginii Romaniei si asa extrem de fragila la international.

O prezentare de moda are doua scopuri: unul este comercial si este motivul pentru care, in general, se organizeaza intr-un anumit moment al anului. Pentru bunul mers al unei afaceri in moda este bine ca acest time-ing sa se respecte. Al doilea scop este de imagine: poate genera articole in ziare, reviste de specialitate, bloguri, marind astfel notorietatea brand-ului, a creatorului, a tarii, etc.

La evenimentul de miercuri publicul a fost format din persoane care fac parte din comunitatea romaneasca de la Paris si care nu lucreaza in domeniu. Am putut zari o singura persoana care lucreaza pentru un grup ce organizeaza cateva din saloanele din Paris, care au ca si clienti marci sau fabrici romanesti. Deci, venirea a fost strategica caci asa se intretin clientii la targuri. In deschidere, un grup de patru fabrici au prezentat niste asa zise colectii, finalul apartinandu-i din nou Lizei Panait, creatoare care se aprovizioneaza cu materiale din Dubai si careia oricat de mult m-as chinui nu-i gasesc un loc in Paris, capitala rafinamentului si al unui respect infinit pentru moda.

In urma acestei seri eu am inteles un singur lucru: anume ca evenimentul nu este dedicat modei romanesti; este organizat cu scopul de a pune in “valoare” niste fabrici ce au capacitatea de a produce in “lohn”. Nu este nimic rau in a le promova. Insa, de ce printr-o prezentare de moda organizata stangaci? Cineva care doreste sa cunoasca de ce anume este capabila o fabrica, nu are nevoie decat sa vada cateva articole de imbracaminte realizate in respective fabrica, sa le pipaie, sa analizeze modul in care sunt cusute si apoi sa discute detalii tehnice gen capacitate de productie, tehnologia folosita, gradul de calificare al mainii de lucru, etc. Nu o prezentare de moda va pune in valoare o fabrica. O prezentare de moda pune in valoare un vesmant creativ, universul unui creator sau al unei marci, imaginatia nebuna a acestuia…… este in directa relatie cu evolutia, sezonul, creatia. Pentru a lucra in lohn, rolul fabricii nu este unul creativ, ci strict excutoriu.

Liza Panait, singura creatoare a acestei seri a prezentat pentru un public care nu se gaseste in Franta. Am inteles universul sau creat in jurul catifelei, al inului, al broderiilor aplicate, predilectia pentru culorile pamantului. Nu universul este problema, ci faptul ca acesta este interpretat prin prisma unor ochi care refuza sa vada evolutia modei si a siluetei din ziua de azi. Publicul francez, pentru care presupun ca este organizat un eveniment la Paris este extrem de educat si de rafinat: tull-ul din polyester mov, trandafirii aplicati pe rochie, broderiile invechite nu mai sunt apreciate.

La nivel de accesorii - pentru toate colectiile - nimic nu a fost in concordanta: bijuterii gen gablonzuri ieftine nu au facut decat sa scoata si mai mult in evidenta amatorismul. Si la toate acestea s-a adaugat o lipsa de stil la nivel de organizare : muzica orientala data la un volum prea tare, machiajul incarcat al manechinelor, lungimea prea mare a prezentarii si cateodata dublarea fara rost a unor tinute care nu se diferentiau decat foarte putin. O totala lipsa de creativitate precum si utilizarea unor materiale banale au facut din prezentare un eveniment pe care personal nu-l inteleg.

Un mic catalog a fost distribuit. Modul in care este pus in pagina si imprimat subliniaza tot ce am descris mai sus: scris cand in franceza, cand in engleza, cu informatii care nu au nici un interes pentru un public francez (gen intersectia pe care Liza Panait a deschis magazinul) si cu greseli gramaticale pe alocuri. Cuvantul « lohn » nu exista in franceza, traducerea sa este « travail à façon ».

De ce nu profita generatia tanara, cu talent si studii in domeniu de aceste eforturi, de ce este organizat acest eveniment si de ce Ministerul nu gaseste o alta formula sa distribuie fondurile? De ce acest eveniment este tratat atat de lejer si cu atata neprofesionalism?

The Business of Fashion (II)

Cand am scris articolul de mai jos nu m-am putut impiedica sa nu fac o comparatie cu Romania. Ei nu chiar o comparatie, ca nu e foarte « sanatos » si inteligent din start, insa am incercat sa caut ce anume din sistemul de aici ar putea fi adaptat in tara. Sau care este elementul care exista aici si ajuta lucrurile sa se miste.

Lipseste investitorul. Moda este un domeniu particular prin modul in care se «misca» cash-flow-ul si prin faptul ca se investesc in amont destul de multe fonduri (materie prima, colectia pentru comercializare, photo, marketing, catalog, site, participare la targuri, etc) si cu mult timp inainte ca plata efectiva a comenzii, de catre client sa fie facuta.

Pentru a iesi din stadiul de creator care isi vinde colectia intr-un singur punct de vanzare, si anume showroom-ul sau, este nevoie de o investitie sanatoasa : intr-un punct de vanzare propriu, sau in marketing, sau intr-o forta de vanzare care sa prospecteze piata zilnic, in participarea la diverse evenimente, in crearea unei retele de agenti care sa distribuie marca la international, etc. Aici este o intreaga strategie pe care oricum nu doresc sa o divulg aici.

Ingrid Vlasov este cazul de creator care are puterea financiara sa faca o prezentare la Paris si sa plateasca o agentie de presa foarte bine « pozitionata » in mediul de moda, lucru care ii asigura intrarea in contact cu multe din verigile modei. Ce pot face in schimb cei care doresc sa-si construiasca o afacere in moda si nu au aceasta putere financiara.

In acest caz parteneriatul cu cineva care are, este aproape obligatoriu. Nimeni nu a reusit altfel, pana acum, de la Chanel la Dries Van Noten sau Marc Jacobs.

Daca un creator si-ar prezenta colectiile si dorinta de a reusi in fata unei persoane precum Tiriac, de exemplu, cu ce l-ar putea castiga, care ar fi argumentele puternice care l-ar putea face pe acesta sa investeasca in acel brand ? Si apoi alegerea de a face acest lucru in fata lui Tiriac este buna, este acesta o persoana care cunoaste industria textila si moda, este o persoana care sa creada ca poate face profit de aici ? Sistemului de moda din Romania ii mai lipseste o alta veriga foarte importanta : acei oameni de afaceri intreprinzatori, pasionati de moda, in cautarea de talente care sa promita, oameni care cunosc domeniul si care sa stie cum sa lucreze in el, astfel incat sa «creasca» o marca si sa o impuna unei piete internationale.

Am lucrat pentru o marca care la vremea respectiva era singura de « high-end » romaneasca : Sarrieri. Singura care te facea sa visezi prin produs, prin modul in care comunica. Lenjeria creata aici este dintre cele mai frumoase si mai fine. Din pacate lipsa unor fonduri sanatoase o condamna la o existenta muribunda la international. Sigur, a avut perioada ei de glorie, dar o marca are nevoie de mult mai mult pentru ca aceasta perioada sa se transforme intr-o existenta lunga pe piata internationala. Pentru ca un lucru pe care trebuie sa-l inteleaga toti designerii romani este ca daca vor sa se dezvolte trebuie sa vizeze internationalul : Romania si mai exact Bucurestiul, in acest moment singura piata pentru moda de creator care are un anumit pret, nu este o piata foarte generoasa. Pentru o dezvoltare semnificativa, internationalul este obligatoriu si deci, asocierea cu un intreprinzator capabil de o colaborare constructiva cu un creator, necesara.

Nefiind o tara cu traditie in moda este aproape firesc ca aceste persoane sa nu existe, inca. Cu timpul insa toti cei care acum investesc in franchise si multibranduri poate isi vor intoarce privirea si catre acesti creatori romani. Tot cu timpul insa, poate vor iesi la iveala si creatorii care sa inspire incredere si sa declanseze pasiunea unui intreprinzator ca va reusi sa faca marca sa cucereasca lumea cu colectiile facute de unul din acesti designeri.

The Business of Fashion

Pentru Franta luxul este o industrie care cantareste miliarde si care ajuta la “propagarea” a ceea ce unii numesc a trai “à la français". Se spune ca la baza crearii acestei industrii sta insusi Regele Soare care a cladit simboluri ce astazi fac sa viseze milioane de turisti. Pentru a dezvolta industria de matase din Franta a interzis importul matasii din Italia si a impus coduri vestimentare ce au fost ulterior copiate de familiile regale din alte tari europene. La dezvoltarea acestui imperiu a contribuit apoi fiecare imparat, rege, om de stat care l-a urmat.

Woerth, desi englez, aici a pus bazele conceptului de haute-couture si asa s-a nascut unul din domeniile in care francezii sunt cei mai buni. Dior a scos Franta dintr-o criza ce punea stapanire pe acest domeniu si este motivul pentru care si astazi este considerat un simbol national. Gratie lui, suprematia Frantei in moda a continuat si dupa cel de-al doilea razboi mondial, razboi ce parea ca reusise sa opreasca afacerile tuturor caselor de couture. Apoi a venit pap-ul de lux si Franta iar a stiut sa joace si aceasta carte. Pe langa imbracamintea si accesoriile de lux, la « haute joaillerie » care semnifica toate bijuteriile lucrate manual si care au o valoare mai mare de 10.000€ s-a alaturat acestui imperiu ; nume precum Cartier sau Chopard au creat frumuseti la care numai bogatii lumii au acces. Vinul si sampania, marochinaria, bucataria si patiseria rafinata, toate acestea realizate cu un grad inalt de cunostinte artizanale sau tehnice, la care se adauga o componenta istorica importanta, rafinementul si un simt estetic desavarsit creeaza farmecul vietii "a la français".

Pe toate componentele acestui farmec si-a creat Bernard Arnault imperiul ce astazi valoreaza aproximativ 17 mld. de euro. Dar cum a pornit Bernard Arnault, devenit prima avere a Frantei, acest business?

In 1984 a cumparat o afacere, ce detinea grupul textil Boussac, care la acel moment se lupta sa nu devina cel mai mare faliment al Frantei. Acest grup reunea un numar de firme din domeniul textil printre care una particulara: Christian Dior. Industriasul Marcel Boussac a fost pentru Christian Dior ceea ce a reprezentat Berge pt YSL. Dupa ce a reusit aceasta mutare, a vandut mai toate companiile ce formau grupul respectiv si a pastrat numai casa Dior. Este inceputul unei povesti de success, construita de cel care va schimba luxul intr-o industrie profitabila, unde rezultatul dupa impozit este cel care face regulile. Pentru a construi acest grup Arnault a creat casa de moda Lacroix, pe care a vandut-o imediat ce a realizat ca nu va face niciodata profit, a achizitionat de la fondatori casa Celine, a reusit sa detina afacerea Louis Vuitton, a cumparat Givenchy, l-a angajat pe Marc Jacobs pentru a creea o linie de pap pentru Vuitton si, in general, a facut jumatate din planeta sa viseze si sa faca eforturi enorme ca sa detina o particica din acest vis: o geanta, un inel, o esarfa, un portofel.

Va spun toate acestea numai pentru a explica intr-o anumita masura de ce vestea ca grupul LVMH a intrat in capitalul marcii Hermès, a fost stirea bomba a zilei. Ambele grupuri sunt cotate la bursa si ambele controlate de catre o familie. Numai ca diferenta dintre cele doua familii este enorma: una conduce un business intr-o maniera oarecum traditionala, protestanta si cu un lucru extrem de calitativ asupra fiecarui produs, in timp ce cealalta o face prin Arnault, care este un abil om de afaceri ce are un singur scop : profitul. Sa nu fim copii : Hermès cauta exact acelasi lucru insa modul in care o face a fost, cel putin pana acum, mai putin agresiv decat rivalul sau.

A munci in domeniul modei

Franc'Pairon - directoarea programului de creatie de la IFM

cu Sylvie Ebel - Directorul Adjunct al IFM

si mama celei care are unul dintre cele mai originale

bloguri de moda si arta, Louise alias Pandora

(care vorbeste de Maria Lucia Hohan)

Am terminat studiile de management in domeniul modei si a industriei textile la sfarsitul lunii iunie 2008, insa din cauza proiectului de mutare a sediului IFM intr-o noua locatie, festivitatea de inmanare a diplomelor a fost amanata cu doi ani si a avut loc in vara acestui an.

(Noua cladire care gazduieste in prezent IFM-ul se numeste Cité de la Mode et du Design si se doreste un spatiu dedicat in intregime modei si designe-ului, unde au loc expozitii si alte manifestari din domeniu. Aici marca Lanvin organizeaza showroom-ul dupa fiecare prezentare de moda pentru barbati si tot aici va avea loc salonul Ethical Fashion Show).

Iata-ma deci in amfiteatrul IFM-ului – ce poarta numele lui YSL - pregatita sa primesc diploma din mainile lui Pierre Bergé, presedintele institutiei, care a tinut un discurs in fata celor doua generatii de manageri si creatori. A fost probabil cel mai frumos discurs pe care l-am auzit si pe care cineva cu experienta, il poate spune: scurt, acesta a atins esenta si a descris, cu simplitate, toata baza pe care trebuie sa stea munca celor care vor sa profeseze in acest domeniu : creatori sau manageri. Si-n momentul in care vorbea am realizat un lucru ce pare evident : orice domeniu are nevoie de oameni pasionati si puternici. Si cand zic puternici nu vorbesc de agresivitate, tupeu, forta fizica sau financiara….ci de acele personalitati care inspira oamenii, care cladesc o industrie, o institutie, care construiesc increderea oamenilor in ei insisi si care lupta sa realizeze lucruri care dureaza in timp. Pentru moda si industria textila acestia pot fi oamenii politici de la Ministerul Comertului sau al Educatiei, proprietari de fabrici, profesori de scoli de moda, creatori de marci, designeri, ziaristi, manageri, oameni de afaceri, intreprinzatori.

PB a vorbit despre trei trasaturi de caracter care sigur sunt necesare in toate domeniile, insa aici vorbim despre industria modei : viziune, exigenta - rigoare si constanta.

Viziune: se spune ca este o caracteristica a leaderilor si cred ca e adevarat. Sa te poti proiecta in viitor si sa ii iei pe cei din jurul tau in aceasta aventura catre ceva ce vrei sa construiesti; sa stii sa planifici si sa vezi pe termen lung, iata o provocare destul de mare pentru orice designer/manager.

Exigenta-rigoare: nu cred ca se poate atinge excelenta fara acest « ingredient ».

Constanta: este cea care te ajuta sa construiesti in timp. Despre Dior si Chanel vorbim astazi, desi creatorii acestor case nu mai sunt de mult printre noi, pentru ca a existat o constanta intretinuta de geniul lor, apoi de motivatia echipei de management si de creatie de a continua munca. Talentul pur si simplu nu este de ajuns, insa talentul + constanta duce la lucruri mari….mai ales in moda unde este important sa rezisti fiecarui sezon, sa-l reinventezi si sa gasesti formula economica care sa faca produsele atractive. Prezenta lui Ingrid Vlasov la Paris va fi apreciata cu adevarat de lumea modei in momentul in care ea va veni cu colectii noi si cu adevarat creative tot timpul de acum incolo, vreme de 10, 15 …. ani.

« Moda se conjuga la timpul prezent si reprezinta un rendez-vous cu celalalt. Este un santier fragil intre trecut si prezent. Moda este facuta pentru a imbraca oamenii ». Intelegerea acestei ultime propozitii este vitala. Sigur acum moda a devenit un fenomen cultural, insa nu este nimic mai ‘gratuit’ decat un vesmant care exista numai pentru a fi o piesa de muzeu. Geniul celor care creeaza consta in crearea unei siluetei, in modificarea alteia, in utilizarea inovatoare a anumitor textile si mai ales, in a-i determina pe cei care iti vad creatiile sa le adopte si sa le poarte zi de zi. Cei care creeaza o rochie cu singurul scop de a o face parte dintr-o expozitie au gresit din start. Tot ce vedem acum in muzee, de la Madeleine Vionnet pana la YSL poate fi purtat…..,si a fost purtat, iar colectiile sunt acolo pentru ca reprezinta oglinda unei epoci care s-a imbracat astfel.

Agenda de toamna in moda

windows in Paris: colectia FW'10-'11 Jil Sander

windows in Paris: colectia FW'10-'11 Jil Sander

windows in Paris: colectia FW'10-'11 Jil Sander

Scriu acest post acum in perioada in care va incepe in curand, prin solduri, destocarea colectiei actuale de vara. Se face loc pentru pre-colectiile de toamna-iarna si vitrinele din Paris si-au expus aceasta colectie inca de la sfarsitul lunii mai. In saloanele de specialitate ce se vor derula in septembrie la Paris va incepe comercializarea colectiei de primavara-vara 11.

O parte din marcile romanesti vor veni la Paris sa vanda colectia de primavara-vara 2011. Am incercat sa vizitez la fiecare sesiune expozantii romani de la Salonul de Prêt-à-Porter, din dorinta de a-i cunoaste personal dar si de a cunoaste munca pe care o fac. La Who’s Next nu prezenta pana acum decat Corina Vladescu si inca nu am avut inca ocazia sa o intalnesc. Cunosc cele doua saloane si trebuie sa spun ca la nivel de oferta nu-mi este inca foarte clar care e diferenta. Pe partea de atmosfera si calitate ambientala, Who’s Next pare mai viu si mai modern. Dar zic « pare » deoarece pe perioada cand lucram la Dice Kayek am facut Salonul de Prêt-à-Porter si aveam buyeri importanti, deci nu este ocolit asa cum se zvoneste.

Imi permit un sfat catre toti expozantii romani de la PAP : incercati sa negociati o amplasare mai buna. Daca nu ma insel numarul este destul de mare, contractul incheiat cu organizatorii salonului este de ‘grup’ prin Fepaius. Folositi aceasta forta data de « grup » si puneti Fepaius-ul la negociere pentru un amplasament mai bun. Nu zic ca toti care sunt la salon merita sa fie acolo, insa Adelina Ivan nu are ce cauta in coltul cel mai indepartat si mai « intunecat » al salonului.

photos: J'adore Paris

Raspuns la intrebare. Pentru Maurice Munteanu.

Buna Maurice,

Tin sa raspund la afirmatia cu privire la necesitatea sau obligativitatea prezentei unui stilist pe langa creatorii romani. Si vreau sa o fac deoarece exista aceasta tendinta in « critica » de moda romaneasca de a trasa un mare egal intre ceea ce se intampla la international (mai ales la Paris) si ceea ce se intampla in Romania. Treaba aceasta se face uitand total ca noi facem moda de putin timp si ca, in prezent, pe langa faptul ca inca nu exista un sistem coerent si logic de moda, nu exista nici cultura a consumatorului pentru marcile de creator.

Ar trebui sa te intrebi intai de ce are Lagerfeld sau Elbaz un stilist pe langa el. (Da-mi voie sa pun sub semnul intrebarii viitorul acestei practici dupa scandalul dintre Balenciaga si Carine Roitfeld si explozia netului si a puterii pe care o acorda marcilor). In realitate un stilist ofera unui creator sfaturi ce tin de partea oarecum comerciala si de modul in care ceea ce s-a creat se « muleaza» pe tendintele pietei. Se poate vinde sau nu, poate capta atentia sau nu, este in tendinta ? Avand in vedere ca moda a devenit la un moment dat un domeniu in atentia marilor grupuri si a fondurilor de investitii, deci care aduce bani, s-a inceput crearea unor parghii care sa-i ofere siguranta ca aceste venituri vor continua sa curga, totul pe fondul unei dezvoltari a industriei si a unei concurente crunte.

Aceste conditii exista si acum: este la fel de greu sa vinzi si teama sa nu gresesti o colectie este foarte mare. Ce se schimba este faptul ca marcile se adapteaza rapid si dispun de foarte multe moduri de a fi in contact cu consumatorul si de a analiza ceea ce acesta vrea. Exercitiul este complex si functioneaza pe o piata « matura » de moda. Am lucrat pentru o marca - Dice Kayek - a carei creatoare facea apel la un stilist foarte cunoscut pentru ca acesta ii oferea o oarecare siguranta probabil si pentru ca asa cum spui, toata lumea are unul. Acesta nu facea decat sa incaseze un cec gras pentru cateva ore petrecute analizand ceea ce era deja facut si dand sfaturi care nu aveau un grad de pertinenta foarte mare.

Ma intorc acum la Romania. Are rost ca George Hojbota, care probabil ca reuseste cu greu sa-si finanteze productia colectiei de podium, sa plateasca un stilist care sa-l sfatuiasca ? Si sa-l sfatuiasca cu privire la ce mai exact ? La ce va dezvolta dupa prezentarea de moda pentru cei cativa clienti ? La a fi modern ? La a avea o colectie bine realizata ? Pentru ca pentru toate astea creatorul roman nu are nevoie de stilist ci de pasiune, educatie, cultura si tehnica. Iar tot ceea ce trebuie sa aiba pe langa el este un manager bun si un bun tehnician. Aceste elemente vor face ca o marca romaneasca si un creator sa castige increderea managerilor de magazin, a cumparatorilor si speram a exportului. Acestea sunt marile linii care trebuie sa fie copiate dupa Paris, restul trebuie adaptat unui mediu care acum invata sa mearga.

Tenis, Roland Garros & fashion

Rene Lacoste - fondatorul marcii

Lacoste: campania vara 2010 "Un peu d'air sur terre"

Venus Williams

Sharapova

Hermes primavara-vara 2010

zgura de la Roland Garros

De cateva zile a inceput Roland Garros si ma gandeam ca in liceu pe vremea cand juca Sampras, Agassi, Muster, Michael Chang, Bruguera si Ivanisevici visam sa vad o finala de Roland Garos. Acum ca traiesc la Paris n-am facut nici cel mai mic efort sa cumpar un bilet si sa vad un meci. Ironic, nu ? Acum, generatia de care v-am vorbit mai sus probabil isi petrece timpul cheltuind banii castigati prin atata efort fizic si alti jucatori se lupta pentru topul clasamentului. In opinia mea tenisul este unul dintre cele mai frumoase sporturi : prin modul in care se deruleaza, prin costumatia jucatorilor, etc. Nu sunt multe sporturi in care se cere liniste inainte de « joc », nu ? Si zgomotul pe care il scoate mingea in momentul in care este lovita cu putere de catre racheta, culoarea zgurii, trupurile aproape perfecte si bronzate ale jucatorilor…..

Este un sport care in moda a inspirat ceva creatori, daca e sa ne gandim numai la prezentarea Hermès pentru acest sezon. O prezentare reusita a creatorului care iata, a anuntat ca paraseste aceasta casa de moda. Si tot din tenis vine cel care il va inlocui, din nou ironic nu ? Designerul actual al marcii Lacoste, Christophe Lemaire il va inlocui pe Jean Paul Gaultier. Lacoste este marca care s-a inspirat direct din universul acestui sport fiind fondata chiar de un jucator de tenis.

In urma succesului inregistrat ca si turneu de tenis, Rolland Garros a devenit o marca de imbracaminte sport ce se poate gasi in magazine precum Galeriile Lafayettes sau care se vinde on-line pe site-ul oficial al turneului.

Cum ajutam industria?

Italia se lupta de ceva timp sa creeze un cadru juridic care sa puna in valoare savoir-faire-ul sau in materie de moda si industrie textila. La inceputul lunii Parlamentul Italian a adoptat o lege pentru a proteja eticheta "made in Italy" si care priveste toate cele patru etape ale industriei: filatura, tesatoria, vopsirea si finisajul, confectionarea. Aceasta lege impune ca pe eticheta sa fie marcate tarile in care aceste etape au fost realizate in cadrul confectionarii unui articol de imbracaminte, de exemplu: "Facut in Italia, tesut in China, filat in India". Industria textila din Italia numara un efectiv de aprox 500 000 de oameni, micile intreprinderi familiale se "fac" si se "desfac" in aceasta tara cu o viteza uimitoare si tocmai aceasta adaptabilitate a industriei creeaza o efervescenta de neegalat.

In Franta statul incearca sa "motiveze" marcile de moda sa apeleze mai des la confectionarea colectiilor in tara si sa asigure un volum constant de munca celor cateva fabrici care au rezistat datorita une calitati ridicate a serviciului. Un protocol a fost semnat de curand insa acesta este oarecum formal deoarece nu constrange cu nimic marcile sa schimbe optica si sa aleaga Franta in locul tarilor mediteraneene sau din est....ca sa nu mai vorbim ca sunt marci (precum Barbara Bui) care produc si in China.
Tari precum Maroc, Tunisia, Turcia iau masuri de sustinere a invatamantului, a mediului de moda si a industriei in ansamblul sau prin parteneriate cu scoli de renume, prin organizarea de organisme care sa reprezinte bine si pertinent industria in fata organismelor publice si printr-o prezenta la international care joaca rol de PR.

Toate tarile care au avut o istorie textila, o capacitate de productie semnificativa si servicii de calitate incearca sa se protejeze in fata valului asiatic si sa-si mentina rolul de "croitor" pentru marcile europene dar si sa dezvolte si sa sustina creativitatea tinerei generatii astfel incat sa devina creator al propriilor marci. La urma urmei cine s-ar fi gandit acum 15 ani ca Spania prin marci precum Zara sau Mango, va castiga lumea?

Summer school la IFM

In cadrul programului sau de studii de vara, IFM organizeaza impreuna cu Central St. Martin doua seminarii ce dureaza doua saptamani fiecare: una ce se desfasoara la Paris, iar cealalta la Londra. Acestea au loc intre 23 august si 9 septembrie: unul ese dedicat stilistilor, celalalt celor interesati de mediul de moda si tendintele din cele doua capitale.

Mai multe detalii gasiti aici, pe site-ul IFM.

The future of the Alexander McQueen house

photos: Style.com

Ultima prezentare Alexander McQueen este o poezie dureroasa ce ne face sa regretam inca o data disparitia sa.

Cand am aflat ca s-a sinucis mi-am zis ca cei care lucreaza pentru aceasta marca probabil ca se tem pentru jobul lor. In acel moment imi spuneam ca nimeni si nimic nu-l poate inlocui. Desi toata lumea face speculatii privind viitorul acestei case, cred ca in acest moment este foarte greu sa se dea un verdict corect. Fara geniul nebun al lui McQueen la conducerea partii artistice pana si celor de la Gucci Group le este greu sa creada in altcineva, pentru moment. Totusi, faptul ca este o marca profitabila, in conditiile in care multe marci celebre nu se bucura de acest lucru si nu o faceau nici inainte de criza, este un lucru pozitiv pentru business. Gucci Group a luat decizia sa continue acest business, lucru de care nu ma indoiam, insa este foarte interesant de aflat ce strategie vor adopta.

Faptul ca este o marca tanara, cu un teritoriu nu foarte usor recognoscibil face ca "jobul" celui ce il va inlocui - daca va exista o astfel de persoana - sa se concentreze pe aceste aspecte. Toata puterea pe care o are o marca, de exemplu Chanel, asupra consumatorului deriva din faptul ca si-a ridicat la un nivel foarte inalt toate simbolurile si a "ajutat" ca acestea sa fie "stampilate" profund in memoria si imaginarul colectiv. Toate evenimentele super elaborate, luxoase, filmele, muzeele, defileele somptuoase, reclamele duc la realizarea acestui lucru. Perpetuarea continua prin publicitate a acelorasi simboluri: perle, contrastul alb-negru, marca cu "C"-ul intercalat, camelia, bijuteriile fantezie-false si legatura dintre acestea si istoria "de vis" a marcii (a lui Chanel), ne fac sa ne dorim sa facem parte din acest univers de lux si elegant, printr-un parfum, ruj sau prin imbracaminte. Intre toate acestea si marca Chanel este pus un semn egal aproape etern.

Pe langa toata munca creativa care trebuie continuata la McQueen, este nevoie de astfel de simboluri care sa perpetueze marca in memoria colectiva si care sa ne faca sa visam la ea. Acest lucru se poate realiza prin comunicare insa, si aici este problema cu aceasta marca, inainte de a comunica trebuie sa ai simbolurile pe care sa le tot aduci la cunostinta potentialilor consumatori. Si tocmai aceste simboluri lipsesc la McQueen. Acum dupa ce a disparut imi dau seama ca este o marca care atragea prin atasamentul fata de creator, in primul rand, si apoi prin simbolurile sale. Singurul simbol care face parte din teritoriul marcii pentru moment este capul de mort, insa e nevoie de mult mai mult.

Another kind of marketing

A fost o perioada in care acele de siguranta ale lui Versace, infipte pe laterala unei rochii, preschimbau soarta unei femei frumoase transformand-o intr-o super vedeta si deschizanadu-i calea catre contracte de milioane. Elisabeth Hurley a devenit dintr-o actrita total necunoscuta imaginea Estee Lauder cu un contract cu multe cifre, dupa ce a aparut cu o rochie Versace ce-i dezvaluia, printre acele de siguranta, silueta sexy.

In prezent casa Versace, condusa de sora lui Gianni, Donatella, se confrunta cu mari dificultati si precum toate casele de moda in aceasta perioada de criza, a aplicat reteta intoarcerii la origini si la strategii care in trecut au asigurat succesul. Am intalnit celebrul ac de siguranta in vitrinele Colette si pe peretii exteriori ai magazinului, e drept intr-o idee de marketing care-mi pare buna si originala. VERSUS este linia bis a lui Versace, lansata sa vizeze un target tanar si cu o putere de cumparare ceva mai mica decat cei care cumpara linia principala. Piesele din vitrina, etalau toate pe la umeri sau in partea din fata celebrele ace de siguranta.

In fata parfumeriei Penhaligon's, nu departe de Colette, se afla tot timpul si pe orice vreme - ploaie, ninsoare, soare - un bol in care sunt puse mici panglici parfumate cu unul din parfumurile casei. In trecere si daca nu vrei sa intri in magazin pentru ca probabil te grabesti, poti lua una si mirosi pentru a te familiariza cu parfumul.

Suntem departe de lux insa Ikea are o strategie de marketing de la care multi pot invata: in statiile importante de metrou din Paris, luni dimineata tronau canapele si lampi, intr-un spatiu creat special de aceasta marca pe peronul metroului.....si da, oamenii se aseaza si asteapta metroul pe canapea in timp ce analizeaza eticheta, pretul, calitatea produsului.

Ce ne trebuie ca sa reusim la Paris?

"fashion people"
Didier Grumbach

Ion Tiriac

V-am vorbit despre Roma, despre gatit si despre filme. Este totusi Saptamana Modei la Paris si doresc sa va vorbesc in zilele ce urmeaza despre cateva prezentari si colectii pe care le-am gasit foarte creative. Inainte de toate astea insa, despre Ingrid Vlasov, care prezinta pentru a doua oara in cadrul Saptamanii Modei. Anul trecut Carmen Secareanu s-a aflat, prin premiul pe care l-a castigat la Pasarela, in cadrul sectiunii off a Saptamanii, cu expozitia de la IFM. Eveniment care, din pacate, nu a avut suportul mediatic pe care Carmen l-ar fi meritat.

Anul trecut, dupa ce i-am luat un interviu lui Didier Grumbach in biroul sau de la Camera Sindicala si dupa ce mi-a vorbit despre cat de creativ trebuie sa fie cel care doreste o prezentare in cadrul Saptamanii Modei, imi zice: “Stii am fost vizitat de o creatoare romanca”. Fac ochi mari si ma bucur enorm in sinea mea. “Cine este?” intreb. Nu-si aduce aminte exact si eu incep sa insir numele tuturor creatoarelor de moda din tara poate, poate recunoaste numele celei ce l-a vizitat. “Maria Lucia Hohan? Nu…. Lena Criveanu? Nu….Venera Arapu? Nu .... Carmen Secareanu? Nu…..Irina Schrotter?…Nu…ah zic..Doina Levintza? ….Nu. Vazand ca nu reusim sa gasim impreuna numele, suna secretara si o intreaba. Aceasta vine cu raspunsul mult asteptat: Ingrid Vlasov. Sincer, a fost o surpriza, nu mai auzisem de ceva timp de aceasta creatoare.

Anul trecut nu am vazut prezentarea. Anul acesta am reusit sa fac rost de o invitatie si iata-ma astazi in sala de la Caroussel du Louvre, in fusta de matase si pantofi cu toc de 10cm, pe un frig naprasnic si care m-a facut sa jur ca nu-mi voi mai sacrifice confortul termic pentru nici o silueta feminine, in timpul iernii. Sala plina, biroul de presa care se ocupa de colectia lui Ingrid fiind unul dintre birourile care sunt foarte atente la noile talente ce vin pe piata frantuzeasca si care doresc sa defileze la Paris.

Scenografia podiumului cu un ecran de panza pe fundal, pe care si-au facut aparitia la inceput de show coloane grecesti ce mi-au dat sentimental ca vom intra intr-un templu. Frumos inceput. Am numarat in jur de 20 de siluete….dar e posibil sa fi gresit, incercam sa fac si poze, nu eram pozitionata foarte bine si, in acelasi timp, doream sa vad fiecare silueta si articol. O colectie cu linie cromatica redusa la alb, negru si pe alocuri bej, rochii lungi ce ofera supriza unui spate gol sau a unor bretele originale, materiale fluide si aceleasi imprimeuri si broderii cu influente populare romanesti, pe care le-am vazut si in colectia de anul trecut. Colectie feminina, cu putine accesorii, in afara de pantofii care mi-au placut mult si de colantii cu influente “a la Chanel”, ce prelau grafica alb-negru si desenele broderiilor realizate pe vesminte.

Nu am primit caietul program, nu stiu daca a existat vreunul si nu va pot spune mai mult. Mi-ar fi placut sa ating hainele dupa prezentare insa nu m-am dus in culise. Colectia a fost oarecum “corecta”, fara a aduce o revolutie, cat de mica, in structura pieselor sau a siluetei. Am intalnit si aici ceea ce am vazut la Pasarela: aceeasi tendinta de a lucra partea de sus a corpului, lasand in aproape neatinsa partea de jos care e lasata la voia unor idei simple gen colanti sau pantaloni simpli mulati pe picior, ca si cum pantalonii sau fustele sunt mai greu de abordat din punct de vedere creativ.

Cred ca punctual forte al lui Ingrid Vlasov este ambitia si dorinta de a prezenta la Paris. O dovada in acest sens este si faptul ca este pregatita sa faca efortul financiar pe care-l presupune acest eveniment: crearea unei colectii de podium, inchirierea unei sali, asigurarea regiei si scenografiei, manechine, make-up, birou de presa, sampanie, invitatii, flori, etc.

Mi-as fi dorit insa sa vad o colectie un pic mai creativa, lucru care, in viziunea mea face parte din reteta de succes a unei prezentari la Paris.

Vestea buna este ca incet, incet Romania isi poate crea un mic drum in aceasta panza de paianjen formata de numarul enorm de marci care apar aici. Dincolo de asta, e nevoie de mult talent si un concept foarte bine lucrat.

ON LINE LUXURY

Anul trecut cand tocmai trebuia ales castigatorul Pasarela, m-am lansat intr-o mica discutie cu OB despre luxul on-line. Eu ziceam ca da, o sa existe, el ca nu. El avea ca argumente un studiu facut de o puternica companie, eu siguranta faptului ca firmele nu vor lasa sa treaca pe langa ele atat de multi bani.

Intrebare: cine este prima marca de LUX care a deschis un boutique on line in SUA, intr-un moment in care nimeni nu visa sa faca asa ceva si toti aveau frica on-line-ului?

Raspuns: HERMES.....ei bine da, marca de lux prin excelenta, a vadut prima on-line.

Sigur, nu vinzi genti Kelly, insa s-a inceput cu accesorii si parfumuri, se continua cu bijuterii si incet, incet au introdus si PAP-ul de barbati si ceva incaltaminte. Probabil ca vor introduce si PAP-ul de femei si nu va mai fi decat un mic pas pentru a crea o comunitate de ultra lux, cu parola si mai stiu eu ce, in care sa aibe acces cei foarte bogati si sa comande o sa de calarie facuta manual! Eventual vezi si filmul realizarii ei in timp real!

Marcile de lux nu au scos niciodata din ecuatia profitului lor acest canal; nu au stiut cum sa-l foloseasca insa pe masura ce invata, si-l vor apropia din ce in ce mai mult.

Compar aceasta perioada cu aparitia PAP-ului. Marii creatori care faceau haute-couture au fost bulversati de aparitia hainelor realizate industrial! Unii au inchis casa de moda, simtindu-se tradati sau incapabili sa se "coboare" la a realiza asa ceva: Balenciaga de pilda. Altii desi bulversati au inteles ca viitorul apartine PAP-ului si au incercat sa se adapteze, sa caute fabrici care sa produca liniile lor de PP, sa invete de la americani care erau avansati dpdv tehnic la realizarea acestuia. Asa se face ca afacerea familiala a lui Didier Grumbach a inflorit : uzina sa producea PAP pentru aproape toate marcile frantuzesti care, fondate pe HC, au ales sa schimbe politica pentru a supravietui, HC fiind in pierdere din anii 50. Revistele au ajutat enorm la « marketarea PAP-ului » si asa au castigat puterea pe care o au astazi . Ele ajutau publicul sa inteleaga acest nou mod de a te imbraca, promovau si informau, creau « mode ».

Acum avem netul, blogerii incep sa castige puterea si internetul ofera posibilitati infinite de promovare, vanzare, atragere clienti, fidelizare, creare imagine si vise.

Toate marcile high-end si de lux de astazi au traversat secolul pentru ca au acceptat sa produca si vanda PAP. Concernele care le detin sunt intr-o optica business si chiar daca, creatia este foarte importanta in acest model, nu uitati ca sunt salarii de platit si beneficii de impartit actionarilor. Cum credeti ca vor trece pe langa oportunitatea pe care le-o ofera internetul?

Hermès da dovada de un management deschis la nou si foarte atent la viitor: la urma urmei aceasta firma a traversat deceniile datorita inovatiei, in primul rand. La sfarsitul secolului trecut ei vindeau harnasamente pentru trasuri, iar acum la inceputul mileniului trei cumparam rochii si parfumuri cu acest nume. Numai gandidu-ma la acest lucru si nu ma mai mir ca ei sunt primii care au vandut pe net produse de lux. Site-ul este atat de ludic si prietenos incat poti pierde ore intregi pe el, « calatorind « prin paginile sale, jucandu-te diverse jocuri simple dar haioase, urmarind cum se coase marginea unei esarfe sau ascultandu-l pe Ellena vorbind depre parfumuri. Este unul din cele mai frumoase site-uri care prezinta o marca de lux, fara insa a etala opulenta ci calitatea unui produs. (O sa ziceti ca am o fixatie cu aceasta marca : nu am fixatie cu nici o marca, insa ei sunt cei care ma uimesc cel mai mult cu modul in care isi conduc afacerea)

Dior vinde de mult, on-line, parfumurile sale cele mai scumpe : La Collection Particulière si, in prezent, pe site-ul lor vand tot : PAP, bijuterii de 8000€, marochinerie, etc !

Astazi citesc ca Chanel a hotarat sa inceapa vanzarea pe net : parfumuri si accesorii. Este un pas pe care familia Wertheimer il calculeaza de mult si care nu ma mira deloc . Vom vedea cum aceste marci vor vinde peste ceva ani, on line, intr-un mod pe care nu-l putem banui inca!