Windows in Venice 2

Windows in Venice 3

Expozitii in Paris

Sigur, daca sunteti in trecere prin Paris nu o ratati insa nu veniti in oras special pentru a o vedea. Este o mica dezamagire: saraca, de mici dimensiuni, fara vreun  mare concept si foarte zgarcita in informatii.

http://www.grandpalais.fr

Mai aveti in Paris o superba expozitie - pana pe 18 iunie -  ce merita vazuta la Centre Pompidou: "Matisse. Paires et séries". Pe afisul expozitiei se afla "la blouse roumaine", celebrul sau tablou. Si sa tinem minte acest lucru de fiecare data cand avem complexul ca suntem romani.

http://www.centrepompidou.fr

Mode d'emploi: teatru romanesc la ICR Paris

Alexandra Badea

In seara aceasta la ora 21h, aveti ocazia sa vedeti piesa Alexandrei Badea, tanar regizor ce traieste la Paris. Am norocul sa o cunosc pe Alexandra de pe vremea cand visam la teatru in Bucuresti si am indraznit sa-i cer sa-mi raspunda la cateva intrebari.

De cati ani esti aici si cum te simti la Paris, ca artist dar si ca cetatean.

De opt ani. Ma simt in contact cu lumea. Cel mai mult imi place in Paris melanjul oamenilor, al natiunilor eu care nu cred in natiuni. Poti trai in Paris in iluzia universalitatii. E un oras intersectie si asta e cel mai interesant. Evident ca si in arta e la fel. Cred ca poti vedea aici orice film, spectacol, expozitie care a aparut undeva in lumea asta. De aici vine senzatia de libertate. Evident ca uneori este o senzatie iluzorie. Unde putem fi liberi astazi?

2. Ce sentiment anume ti-a dat inspiratie pentru piesa?

Criza primilor ani traita aici. Cand esti obligat sa intrii intr-o categorie au alta. Cand trebuie sa alegi intre a fi roman sau a fi francez. Numai ca uneori e o alegere imposibila. Esti pur si simplu ceea ce esti si asta e greu de acceptat pentru ceilalti, mai ales pentru institutii. Eu cred ca am plecat din Romania pentru ca nu ma puteam adapta. Nu am cautat conditii mai bune de viata, poate cel mult conditii mai bune de a-mi exersa meseria dar nimic altceva. Am venit aici intr-o naiva cautare a unei societati ideale sic and mi-am dat seama ca aceasta societate nu exista nicaieri am inceput sa scriu.

3. Care sunt diferentele intre a face teatru aici si a-l face in tara?

Aici e mai multa liberate. Sunt atatea structuri incat nu esti dependent doar de un anume director de teatru care traseaza linia artistica generala. In Romania sunt forme in arta care nu pot fi vizibile inca. Si asta nu din cauza publicului care le-ar accepta in timp, ci din cauza institutiilor. Incerc sa fac teatru si in Romania. Poate ca acolo e mai necesar decat aici sa fac ceea ce fac eu. Uneori reusesc uneori nu. Nu vreau sa fac compromisuri. Nu pentru mine ci pentru public. Sunt atatea spectacole care nu spun nimic, de care de fapt nimeni nu are nevoie, care nu au nici o justificare de a exista din bani publici incat nu are rost sa ma apuc sa fac si eu asa ceva. Asa ca fac spectacole in Romania cand am libertatea de a face ceva si ca forma si ca sens. Si asta devine din ce in ce mai greu.

4. Cum te raportezi la sistemul modei, ai marci preferate, te atrage, te inspira?

Imi plac mult tinerii creatori. In spectacolele mele nu prea lucrez pe o teatralitate a costumului, dar ma inspira pe mine personal. Imi place sa intru din cand in cand in magazinele lor sau in targuri de moda. Nu neaparat pentru a cumpara. O marca preferata? Poate All Saints.

Ne vedem diseara, sper!

Intrarea se face prin rue St Dominique.

Madame Grès

A murit uitata de toata lumea, care oricum a aflat vestea stingerii sale la un an dupa ce evenimentul s-a produs. Asa a dorit nepoata sa. In prezent marca sa apartine unui grup japonez care vinde pe piata asiatica diverse produse cu acest nume; inca un argument ca moda este o afacere si ca munca extraordinara a unui creator oricat de geniala este, rezista in timp daca in spate se afla o echipa la fel de geniala. Poate ca Chanel este o marca atat de geniala astazi si pentru ca o familie cu un bun simt al afacerii a stiut sa faca din acest nume un succes indiscutabil.

Dar sa revin la expozitia care restrange aproximatov 80 de piese ale dnei Alix Grès: o parte provin din colectia Muzeului de Moda al Parisului (Galliera) si o parte din colectii private, din care vreo 20 apartin lui Azzedine Alaia care are o predilectie deosebita pentru tot ce inseamna pliuri. Pentru ca aceasta doamna mignona (masura 1,50m) ce purta in permanenta un turban ce ii ascundea in intregime parul, a inventat o modalitate de a face pliuri ce ii poarta astazi numele. Pliul era facut direct pe rochie si numai dupa aceea rochia era cusuta. Cu o predilectie pentru jerseul din matase care se preta usor acestei tehnici, Madame Grès a construit rochii ce astazi sunt la fel de actuale. Multe dintre ele sunt de o senzualitate tulburatoare, data cand de un spate gol cand de deschidere laterala ce ajunge pana la coapse si care pot contine pana la 5 metri de material, toti stransi in pliuri facute pe lungimea rochiei, sau pe latimea partii de sus a vesmantului.

In timpul vizitei m-am intalnit cu o cunostinta ce-mi spunea ca a lucrat pentru firma japoneza care detine marca si care la epoca, acum vreo 10 ani, a incercat sa preia modul exact de lucru al creatoarei. Lucru care nu a durat insa. Tot in timpul vizitei i-am zarit pe JP Gaultier si pe Haider Ackerman si probabil ca nu sunt singurii care au venit sa caute inspiratie in colectiile din trecut ale dnei Grès. In colectiile caruia dintre ei vom regasi in sezonul viitor stilul feminin si senzual, marcat de influentele antichitatii al lui Madame Grès? Si mai ales cum vor reinterpreta ei toate acestea?

rochie Madame Grès ce apartine in acest moment lui Alaia.

circumferinta in partea de jos a unei rochii plisate putea
ajunge pana la 5 metri

Madame Grès II

"Dance, dance, otherwise we are lost"

Dansul este probabil cea mai frumoasa si pura modalitate de exprimare si Pina Bausch si-a inchinat cariera de coregrafa cautarii celor mai frumoase "cuvinte" care sa exprime esenta vietii.

Wim Wenders ii inchina un superb omagiu si daca alegeti sa vedeti acest film veti fi fermecati de muzica, costume, expresivitatea corpurilor dansatorilor si evident originalitatea coregrafiei. Rochiile dansatoarelor acompaniaza fiecare miscare si se incadreaza perfect in cadrul locurillor in care sunt filmate toate secventele. Muzica este un element ales cu maiestrie si veti trai probabil un scurt moment de mandrie la auzul catorva acorduri din melodia "lume, lume soro lume".

Un film intre documentar si fantezie care exprima cu mare maiestrie recunoasterea pentru o dansatoare si coregrafa care a marcat artisti din varii domenii, incercand sa raspunda intrebarilor esentiale ale omenirii prin pasi sau miscari de dans.

Google il celebreaza pe Brancusi

Daca intrati azi pe google veti vedea ca pe pagina principala acesta celebreaza 135 de ani de la nasterea lui Brancusi.

Circul Soarelui

Prima oara am auzit de Cirque du Soleil acum 7 ani, la cursul de machiaj de la Kruger-Brent. Oarecum normal avand in vedere make-up-ul elaborat si foarte original al tuturor artistilor din spectacol. Apoi am auzit din ce in ce mai multe despre particularitatea acestui asa zis "circ". Il asteptam la Paris si am cumparat bilete la cateva minute dupa ce am vazut afisele in oras. Acum dupa ce am vazut "Saltimbanco", spectacol ce a fost realizat in 1992 si care se joaca de atunci, pot spune ca fiecare centima platita a meritat pe deplin: este cel mai inedit, original si viu spectacol de "entertainment" live vazut pana acum. L-am urmarit cu frica de faptul ca se va termina si la sfarsit as mai fi vrut inca vreo trei ore.

Este primul spectacol realizat de Cirque du Soleil in jurul unei tematici si unul din fondatorii sai spune ca mesajul acestuia este unul de pace: pentru ca este o imbinare armonioasa de culturi diferite. In prezent se joaca in lume, pe toate continentele, vreo 22 de spectacole Cirque du Soleil: exista unul inspirat din cantecele grupului Beatles sau din universul lui Michael Jackson.

In 'Saltimbanco', pe fondul muzicii live !!! - grupul se afla in fundalul scenei - am asistat la un spectacol realizat dintr-o imbinare de numere de circ, toate duse la extrem, de teatru, de dans si de umor. Daca la circ se jongleaza cu 4 sau 6 mingii, la Cirque du Soleil se va jongla cu 8; daca la circ exista un numar la trapez care iti taie rasuflarea, aici va fi unul care ti-o va taia de doua ori.....Cirque du Soleil inseamna numere pe care in mod normal le stie toata lumea, insa duse la extrem si realizate cu maiestrie, perfectiune, pasiune si totul pare atat de usor incat ai sentimentul ca ajuns acasa poti sa le faci singur in camera. Este o feerie ce te transporta pe aripi de vis intr-o lume imaginara si la sfarsit este foarte greu sa accepti faptul ca luminile se aprind in sala si ca "actorii" au plecat. Motiv pentru care va invit pe site-ul companiei sa va "plimbati" printre toate filmuletele postate. Veti intra intr-un univers care va va acapara si de care va va fi greu sa va despartiti, pentru ca cea mai mare putere a soarelui este forta cu care te prinde in lumea sa imaginara.

De pe site am aflat ca in prezent "compania" are 1800 de angajati de 40 de nationalitati diferite (la sediul din Montreal), si ca in total aceasta numara 4000 in intreaga lume. Conform Wikipedia, cifra de afaceri este de aprox 800 mil. USD. Un adevarat business realizat cu cel mai mare profesionalism.

Romani celebrii la Paris: Brancusi

Faptul ca stau in Paris nu ma tine departe de ceea ce se intampla in tara sau in afara ei si care ii afecteaza imaginea. Media are aceasta acapacitate de a aduce in timp real stirile in orice colt al lumii si asa se face ca imediat ce in tara se intampla ceva, a doua zi la birou colegii imi pun intrebari despre evenimentul respectiv : « am vazut ce greve sunt pe strazi, situatia e grava nu ? », « cum se face ca tiganii nu sunt integrati ?, etc etc. Nu discut aici pertinenta intrebarilor, vreau numai sa spun ca si aici, in fata francezilor sunt tot romanca; diferenta este ca in tara eram o romanca intr-o comunitate de romani care suferea de siuatia interna a tarii, iar aici sunt o romanca ce continua sa fie afectata de imaginea externa a Romaniei. Pe fondul acestor intamplari, aparitia oricarei vesti pozitive sau oricarui articol care ajuta la construirea pozitiva a imaginii Romaniei imi da aripi. Saptamana aceasta vestile au fost despre romanul care, in opinia mea, ne reprezinta cel mai bine la international, artistul care a influentat si continua sa influenteze generatii de alti artisti din multiple domenii si de pe intregul glob : Constantin Brancusi. Urmasii cuplului de prieteni (familia de pictori Istrati) care l-au insotit pe Brancusi in ultimii ani de viata, au scos la vanzare cateva obiecte personale ale acestuia (o parte realizate de el si trei sculpturi) si organizarea vanzarii la casa de licitatii Artcurial a umplut pagini de ziare si reviste vreme de o saptamana.

Dolce Far Niente in Italia

trufe

"J’adore Paris" insa sunt indragostita iremediabil de vacantele in Italia. Tara ochelarilor de soare enormi si negri, a albului purtat de toate varstele pe timp de vara, a unei elegante mediteraneene ce nu ma jeneaza deloc si pe care o inteleg, a dialogului deschis, a mancarii de care nu ma mai satur, a sosului pesto (genovese) facut in casa, a barbatilor ce porta pantaloni rosii cu naturalete. Italia este singura tara in care beau cafea si mananc orice, oricand, fara sa-mi pese de silueta. Italia este tara lui Michelangelo, a frumosului de care nu ma satur si a artei in care cred.

Toscana a fost un vis de demult pe care mi-am propus sa-l preschimb in realitate in vara aceasta. Nu am sa uit linistea locului, uleiul de masline de la Borgo San Felice – locul in care am stat si despre care vreau sa va povestesc, ca exemplu de serviciu de turism - vaile nesfarsite de vii si maslini si mai ales drumul Chianti ce leaga Arezzo de San Gimignano. Sienna este dupa mine, bijuteria acestui loc si o plimbare pe strazile strajuite de cladiri medievale, seara dupa apus, este modalitatea perfecta de a incheia o zi. O prietena mi-a spus ca nu voi uita niciodata lumina din Toscana si a avut dreptate.

Este si fashion aici : aria din jurul Florentei este una dintre zonele textile ale tarii si aici gasesti fabricile si deci outleturile celor mai mari marci italienesti ; va voi povesti despre cel al lui Prada pe care nu-l puteam rata desi ca sa-l gasesc mi-a luat jumatate de zi.

Florenta nu a fost o experienta extraordinara, nici nu avea cum in cateva ore. Insa deosebita a fost vizita magazinului Santa Maria Novella, a Academiei ce gazduieste lucrari nefinalizate a lui Michelangelo si a capelei familiei de Medici.

Officina Profumo-Farmaceutica di Santa Maria Novella

Asezat in cartierul Santa Maria Novella, la doi pasi de biserica cu acelasi nume, magazinul istoric al acestei "marci" este un muzeu si o incantare pentru oricine este dechis sa incerce parfumuri ce nu poarta vreun nume de creator. Pentru ca trecerea prin Florenta a durat numai cateva ore, am ajuns in fata magazinului la ora 9 dimineata....nu deschisese si am asteptat alaturi de 2 japonezi - evident - sa se faca ora de deschidere. Asteptarea a fost insa una placuta si "parfumata" pentru ca deasupra vitrinei statea un difuzor ce imprastia fin unul din parfumurile SMN.

O data intrata am fost uimita in primul rand de fluxul de cumparatori ce veneau la casa si cumpara diverse produse. In decurs de cateva minute - sambata dimineata la 9:00 !!! - un italian a venit cu o sticluta de gel de aloe vera si a cerut inca una la fel, o persoana straina a scos un flacon si a cerut trei la fel, o doamna venise special din Belgia sa cumpere un anumit "pot-pourri" si japonezii invadau spatiul in cautare de creme. Adica, aici chiar se vinde bine si altceva in afara de parfumuri? Ei bine, da. Si desi intrasem cu gandul sa-mi cumpar un parfum lejer de vara, am iesit cu parfumul si cu o crema de picioare "Gel RiposaGambe". Din cauza plimbarilor lungi ma intorceam seara cu dureri. Crema, un amestec de diverse plante si fructe (migdale, ginko-biloba, afine, extract din frunze de vie, menta, lemaie) si vanduta in recipient de portelan a facut minuni in prima seara. Mi-a relaxat atat de tare picioarele ca m-am indoit : am pus totul pe seama iluziei primei utilizari si bucuriei de a fi cumparat ceva de la celebra Santa Maria Novella. La a doua incercare a fost la fel asa ca tot ce pot spune este ca reteta acestui produs pare ideala pentru asa ceva. In ziua de azi rar se mai comercializeaza cremele in astfel de recipiente, desi conserva mai bine. Dior, Chanel & Co au trecut de mult pe recipientele de plastic.

Despre frumusetea spatiului ce sa va spun? Am reusit sa fac poze si puteti vedea atmosfera data de o poveste ce-si are inceputurile in anul 1612, pe vremea calugarilor dominicani ce fabricau "pomade" pentru a scapa de bolile vremii: lepra, ciuma, boli ce au curmat dezvoltarea oraselor importante ale Toscanei: San Gimignano si Sienna. Ulterior Officina a devenit furnizorul Caterinei de Medici, parfumul ce astazi se numeste Aqua di Colonia fiind o "updatare" a parfumului pe care regina il folosea. Vanzatoarea care a avut nelimitata rabdare sa raspunda tuturor intrebarilor mele si sa-mi prezinte toate parfumurile, mi-a spus ca toate formulele parfumurilor au fost aduse la "gout de jour" deoarece preferintele au evoluat in timp si majoritatea nu mai apreciaza mirosul ce acum sute de ani era placut. In ceea ce priveste cosmetica se fac mari eforturi spre a se respecta retetele din trecut.

Aqua di Colonia insoteste foarte bine imaginea mea despre Italia: un parfum crud, un amestec de citrice....aproape necoapte, amestecat cu busuioc si parca patrunjel. Este ceea ce am simtit cand l-am mirosit.