Marci romanesti

geanta DaDa

Am petrecut cateva zile in Bucuresti si desi vin acasa de cateva ori pe an, regasirea tarii, a Bucurestiului, este de fiecare data diferita si parca la fel. Am aceleasi experiente neplacute cu taximetristii, primul impact cu orasul imi aduce intotdeauna aminte de ce am plecat, gasesc oamenii agitati, nervosi, rai, incrancenati si urat imbracati. Apoi ma « domesticesc» precum vulpea din « Micul print » si imi aduc aminte ce imi place la oras….. dau ochii cu Gradina Icoanei, cu Calea Victoriei care desi decade si o gasesc mai prapadita decat data trecuta, inca imi place, ma vad cu prietenii si toate acestea imi deschid simturile astfel incat incep sa vad si lucrurile furmoase.

Ma intorc la Paris cu multa admiratie pentru doua marci : una pe care o stiu de mult, care a fost un fel de pionier in peisajul autohton de moda, marca ce continua sa existe si care spre marea mea bucurie inca ma atrage prin produs, evident. DADA…… despre care am mai scris si care atunci cand si-a deschis boutique-ul din Piata Amzei ma duceam sa-l vizitez cum fac acum cu cel al lui Vuitton de pe Champs Elysées. Ma intorc la Paris cu o geanta cumparata in acelasi boutique, spatiu care merita un design mai ok. Stiu ca intoarsa la birou toata lumea ma va intreba de unde am geanta si am sa fiu bucuroasa sa le zic ca este vorba de o marca romaneasca.

Site-ul este la fel de cool si original…..va invit sa aruncati o privire in dadazin J

www.dada.ro

As vrea sa-i vad mai activi, mai agresivi chiar, in acest moment in care accesoriile sunt pe mare val si conform unor studii recente se pare ca vor mai fi ani buni de acum incolo. Nu stiu cum este in prezent organizat departamentul lor de creatie, insa ma intreb daca stiu ca un designer precum Laura Popoviciu, care a facut un stagiu important in departamentul de inovatiei de la LV si care este atat de bine pregatita pe accesorii nu ar putea fi o colaborare interesanta pt ei. ATENTIE nu este un post pentru a-i gasi Laurei un job, ea in acest moment lucreaza cu o splendida marca de lux in Paris si sincer nu stiu daca este deschisa la colaborari cu alte marci, insa era o idee….asa cum mai sunt si alti romani care studiaza afara si care pot aduce un suflu actual in creatiile acestor marci romanesti care pacatuiesc prin faptul ca sunt prea inchise in jurul lor si a zonei din care provin.

A doua « indragosteala » este, ati ghicit,  Valentina Vidrascu. Singura colectie vazuta de mine a fost cea prezentata la Pasarela acum 3 ani si de atunci am vazut numai pe net cateva creatii de-ale ei. Intamplarea fericita a fost intalnirea noastra la PV si discutiile interminabile avute despre materiale si moda ....am venit sa o vad numai pe feeling, ma puteam insela si as fi putut foarte bine asista la o prezentare esec….insa ceva imi spunea ca o persoana care viziteaza 6 targuri de textile pe an, care se intoarce acasa din fiecare calatorie cu kilograme intregi de albume si carti de moda, care pune atata pasiune in ceea ce face nu poate da nastere unor rateuri.

Presa de moda a lipsit din pacate, in masa. Revista The ONE si site-ul fashionandbeauty.ro au fost parteneri ai evenimentului si deci prezente ;  cei de la Beau Monde au oferit o supriza placuta ….in rest…..nimeni. Experienta oamenilor din presa castigata pe parcursul atator vizionari « live » ale saptamanilor modei din Paris, Milano, NY si Londra nu poate fi folosita constructiv in acest sens. Toata aceasta experienta se duce in realizarea editorialelor si a admiratiei desavarsite pentru marcile straine. Marci care merita admiratie, asta sa fie clar….. insa cum credeti ca apar noi talente in orice oras al modei, din orice tara daca aceste reviste nu-l sustin…… Exista pretentii de stilism pentru mare parte din fashion-editori dar n-ar insemna asta sa se arda niste etape ? Ce este mai dificil : sa asisti la o prezentare impecabila unde vesmantul si atmosfera sunt create de echipe enorme care invart un buget de milioane de euro sau sa strabati jumatate din Bucuresti si sa stii sa alegi « bobul bun de cel rau » intr-un amalgam care nu trebuie dat la o parte in intregul sau ?

Succesul actual al marcii Carven se datoreaza evident talentului creatorului sau,  mixului perfect intre produs si pret dar si faptului ca este sustinut in masa de toate revistele frantuzesti.

Aceasta lipsa de interes imi reveleaza o alta : lipsa de viziune pe termen lung. Daca aceste marci romanesti ar fi sustinute, atunci acestea ar evolua si financiar si deci, ar castiga putearea sa plateasca si reclame in paginile revistelor si uite asa ajutorul ar fi reciproc.

Sigur toate acestea cer timp, rabdare, capacitate de analiza, pasiune, deschidere, cunostinte ....

Lantul modei

Moda este un sistem bine pus la punct care se bazeaza pe industria textila, de imbracaminte si de accesorii. Toti visam la moda pentru ca vedem saptamanile de la Paris si din celelalte orase importante, pentru ca visam cu ochii deschisi in fata rochiilor superbe din paginilor din reviste care ne fac sa credem ca putem avea acces la lux. Toate acestea insa nu ar exista daca in spatele scenei si departe de lumina reflectoarelor, nu ar exista industria care sa produca articolele ce urmeaza sa fie puse pe rafturi, pe umerase, in reviste.....mai nou prin muzee si apoi vandute.

V-ati intrebat vreodata de ce in colectiile creatorilor romani nu prea gasesti pantaloni si bluze cu un montaj mai dificil, de ce creatia nu vine si din realizarea unor colectii care sa transforme corpul prin imbracaminte, de ce nimeni nu se atinge de piele, de tricotaje ? Intr-un moment in care denimul este in continua crestere in colectiile tuturor marcilor, de la Zara pana la Dior si Prada, in moda romaneasca nimeni nu se atinge inca de acest material….

Personal cred ca una din cauze este si lipsa fortei de munca calificate pe aceste domenii. Ca sa introduci denimul in colectie iti trebuie si oameni care sa stie sa lucreze pe masinile de cusut denim, care sa cunoasca acest material si modul in care poate fi modelat .

Lantul modei incepe pe campul de bumbac, de in, pe pajistile unde pasc oile din Australia, tara care asigura majoritatea productiei de lana. Acest lant se termina dupa ce am platit articolul la casa si l-am luat acasa. Intre cimp si magazin exista mii de meserii care fac industria sa functioneze bine. Pentru aceasta este necesara existenta unei forte de munca calificate pe fiecare etapa: tesatorie, innobilare, vopsire, modelare, confectionare, etc. Mai pe scurt, persoane care sa cunoasca materia prima, care sa stie sa o transforme, sa o asambleze, sa o taie, sa o coasa.

O multitudine de meserii care nu se desfasoara in lumina reflectoarelor, e drept. Dar sa fim seriosi : in orice casa de moda singurul care se afla in lumina este creatorul, asa este jocul. Toti ceilalti, de la prima croitoreasa pana la directorul general, isi desfasoara activitatea fie in fata masinii de cusut, fie in fata biroului si isi vad de treaba linistiti fara pretentia de a fi vedete. Gratie lor se face si se vinde o colectie, ei sunt cei care reprezinta sistemul modei si industria de imbracaminte si fara ei nici o marca romaneasca sau de alta nationalitate nu se va putea dezvolta.

Pentru tinerii care vor sa invete o meserie in moda si industria textila, acest drum poate fi o alternativa de viitor in Romania. Din pacate suntem atat de indoctrinati de ideea ca trebuie sa
facem facultate pentru a fi bine priviti in societate incat nu se da nici o importanta altei meserii a carei invatare nu presupune trecerea prin aceasta institutie.

Totusi ca in orice domeniu, cei pasionati de ceea ce fac si cei valorosi sunt recunoscuti si pot fi platiti cu salarii bune, mai ales intr-o industrie care inca functioneaza in tara. La Paris toti acest meseriasi sunt tratati cu cea mai mare seriozitate de catre marci, pentru ca acestea din urma au inteles care este locul « mainilor de valoare ».

Citeam de curand pe forbes.ro, un interviu cu Maria Lucia Hohan care gratie succesului pe care il intimpina pe diferite piete internationale este nevoita sa-si extinda afacerea, sa recruteze oameni. De modul in care se va organiza aceasta extindere, de calitatea oamenilor si de gradul lor de tehnicitate depinde viitorul unei marci romanesti pe cale sa aibe o traiectorie excelenta.

http://www.forbes.ro/Cum-a-ajuns-o-romanca-sa-si-vanda-produsele-pe-al-doilea-site-de-lux-al-lumii_0_1242.html

Acolo unde incepe o colectie

Lanificio Luigi Ricceri este castigatorul marelui premiu acordat in cadrul concursului PV Awards septembrie 2010. Acest concurs este organizat de salon in fiecare editie de septembrie. Un juriu alcatuit din profesionisti din domeniu desemneaza cele mai inovative tesaturi. In photo ceea ce vedeti nu este lana asa cum ne-am putea imagina ci matase !!!!

Ennio Capasa, fondatorul si presedintele marcii Costume National a fost presedintele juriului de anul trecut. Imi place aceasta poza pentru ca reda perfect un gest, acela de a atinge materialul, care devine un "defect" profesional al celor din domeniu: materialul se "vede" cu mainile.

Ece Ege, creatoarea marcii Dice Kayek, pentru care am lucrat dupa terminarea stagiului aici la Paris, spunea ca pentru ea o colectie incepe la Première Vision. In timpul salonului aceasta petrecea cele 3 zile, de dimineata pana seara la ora inchiderii, vizitandu-si furnizorii si cautand sa descopere noi materiale, imprimeuri, texturi, culori.

Nu va spun ca marcile romanesti care il viziteaza se numara pe degetele de la o mana. Acest cult al materialului nu este un punct forte pentru ca aprovizionarea se face de obicei de la depozitele "en-gross" folosite de diverse fabrici din lume pentru a-si vinde stocurile colectiilor predente. Sau direct din China, acolo unde pretul este mai mic si unde gasesti copii ale tuturor creatiilor pe care italienii, elvetienii, japonezii si nemtii se chinuie sa le ofere in fiecare sezon in cadrul acestui salon. Senzatia aceasta de "depasit" si de in afara timpului vine si din material nu numai din croiul si silueta realizata.

Incepand din acest an, salonul Première Vision a devenit sponsorul festivalului de moda si fotografie de la Hyères si acest lucru nu este o intamplare. Cei zece finalisti alesi de un juriu al carui presedinte este Raf Simons vor beneficia de ajutorul celor mai creative firme de tesaturi in realizarea colectiilor. Intre o marca si material exista legaturi atat de stranse incat ignorarea acestui element poate frana orice tentatie a cumparatorului de a apela la marca respectiva. Chanel si "tweed-ul", Hermes si cachemirul, Isabel Marant si inul, Dris Van Noten si imprimeurile originale pe matase, Martin Margiela si polyesterul japonez.....

O vizita la salon nu inseamna nici pe departe numai comenzi catre furnizori, ci intrarea intr-un univers creativ realizat de toata filiera textila; inseamna updatarea cu tendintele, culorile, imprimeurile, inovatiile ce sunt toate expuse in forumurile sale. Inseamna pregatirea mentala a colectiilor de primavara-vara 2012 intr-un moment in care colectia de vara 2011 este in magazine, iar cea de toamna -iarna incepe a fi creata efectiv.

Sper ca acest salon sa fie trecut pe agenda fiecarui designer roman macar ca traseu educativ: in afara forumurilor au loc conferinte de moda si trend-uri, este posibila vizionarea gratuita a filmului care ilustreaza sezonul primavara-vara 2012 si a gamei de culori. El este vizitat de toate scolile de design din lume de la Central St-Martins din Londra, pana la Academia de Arte din Anvers.

Calendarul de moda 2011

Cateva evenimente importante vor avea loc anul viitor si acum este momentul organizarii pentru a lua parte la ele :

Primul este concursul de moda ce are loc la Hyeres, un concurs despre care am mai scris si imi pare rau ca pana acum nici un tanar roman nu a participat. In acest moment pe site-ul vilei care gazduieste evenimentul, Noailles, aveti toate informatiile neceare constituirii dosarului de candidatura. Click aici.

Pentru Targul de PAP + toate celelalte targuri paralele care au loc in spatiul de expozitii de la Porte de Versailles din Paris, nu cred ca mai e nevoie de multe prezentari. Marcile romanesti care doresc sa exporte il cunosc, se pregatesc, beneficiaza de finantare si prezenta lor este un punct pozitiv in peisajul de moda romanesc. Pana acum au confirmat prezenta 20, 7 dintre ele fiind pentru prima oare prezente la acest targ. Evenimentul are loc intre 22 si 25 ianuarie 2011, cu prezentarea colectiilor de toamna-iarna 2011-2012.

Un alt targ ce se deruleaza in februarie si care este dedicat exclusiv industriei de imbracaminte, (producatorului si nu consumatorului final), este Première Vision, targ lider de textile ce va avea loc intre 8 si 10 februarie cu prezentarea colectiilor de primavara-vara 2012. Acest targ are cateva particularitati si este, in opinia mea, un pasaj obligatoriu pentru orice creator, director de colectie sau responsabil cu achizitionarea materiilor prime. Impartit in 4 universuri, in functie de produs si piata caruia i se adreseaza, in targ expun unii dintre cei mai creativi si mai buni producatori de textile din 30 de tari. Cele patru universuri sunt :

- distinction: aici expun producatorii de stofe dedicate costumelor, paltoane, pieselor elegante pentru barbati si femei + colectiile de captuseli + colectiile de materiale pentru camasi elegante;

- seduction : tot ceea ce inseamna garderoba feminina si « flou » cum spun francezii : producatorii de materiale din matase, colectiile de dantela si de broderii, tricotajele fine, colectii de lana si cele de imprimeuri (pe orice support) destinate in special femeilor;

- pulsation : univers dedicat textilelor cu proprietati tehnice necesare pentru lenjeria intima, pentru costumele de baie si articolele de sport dar nu numai; aici se pot gasi textile ce nu se uda, anti-vant, care mentin caldura, antibacteriene, realizate din fibre artificiale precum polyesterul si care ajung la aceste proprietati prin procedee de innobilare a textilelor dezvoltate de firmele specializate;

- relax este universul garderobei casual : in, denim, tricotaje destinate pantalonilor sport, a camasilor casual .

Particularitatea acestui salon consta in faptul ca cei care vor sa expuna trebuie sa fie admisi de un comitet de selectie, ce ….surpriza, este alcatuit din persone care nu fac parte din Première Vision : sunt profesionisti in domeniu, textilisti de diferite nationalitati si ei decid, in urma unor criterii de calitate, creativitate si sanatate financiara a firmei daca aceasta poate expune sau nu. Asa se face ca acest salon strange o oferta care nu poate fi gasita in nici un alt targ din lume. Departamentul de moda realizeaza in fiecare sezon forumurile de tendinte ce tin de fiecare univers si sunt spatiile din targ cele mai vizitate : acestea impreuna cu gama de culori sunt pregatite in urma unor intalniri care au loc in mai multe orase din lume cu textilistii.

Salonul a fost infiintat de un grup de matasari din Lyon (zona traditionala producatoare de matase din Franta) cu scopul de a simplifica relatiile cu marcile de lux si modul in care erau date comenzile de materie prima, dar si cu scopul de a-si apara interesele. Astazi este un salon ce continua sa functioneze in stransa relatie cu industria si este acompaniat in permanenta de profesionisti care cunosc toate problematica sa. Este vizitat de profesionisti din peste 100 de tari (designeri, sefi de produs, directori de colectie si de achizitie) ale tuturor marcilor cunoscute, de pe toate palierele de pret: Hermes, Chanel, Vuitton, Balenciaga, Lanvin, Paul Smith, Burberry, Alexander McQueen, Lacoste, Levi's, Diesel, grupurile mari gen Inditex, H&M, etc. Aveti o lista completa pe site.

La ultima editie (cea din septembrie acestui an), in prima zi a salonului la ora 10 dimineata, prima persoana pe care am vazut-o in standul unei firme nu a fost alta decat Dries Van Notten care vizualiza si atingea colectia de materiale. Firesc, avand in vedere ca marca sa s-a impus si datorita materialelor de cea mai buna calitate si a unor imprimeuri originale. Pentru multi dintre creatori o colectie incepe aici, in urma vizionarii ultimelor colectii propuse de creatorii de textile si este motivul pentru care cele trei zile de salon sunt incarcate de efervescenta, de dialog intre cei care se afla in amont si marcile care stralucesc pe podiumuri, de pasiune care ii leaga pe toti cei ce expun, impreuna cu cei care viziteaza.

Eveniment de moda romaneasca la Paris

Am fost invitata miercuri seara la Ambasada Romaniei (si tin sa multumesc Ambasadei pentru aceasta invitatie) pentru a asista la evenimentul organizat de catre Misiunea Economica Romana in Franta, impreuna cu FEPAIUS si Ministerului Economiei si Comertului. In frumosul spatiu al Hotelului Behague are loc in noiembrie sau decembrie ale fiecarui an un eveniment ce se organizeaza in jurul unei prezentari de moda si despre cel de anul trecut am scris aici. La recitirea acestui articol scris in 2009, mi-am dat seama ca l-as fi putut copia si pune din nou aici cu data din 2010, deoarece nimic nu a evoluat.

M-am regasit in fata aceluiasi tip de eveniment trist si prafuit, care te transporta cu 30 de ani in urma si care denota lipsa de seriozitate, rigoare si cel mai grav, cunostinte la nivel de creatie vestimentara dar si promovare a unei industrii, a unei tari. La urma urmei, decat sa fim promovati in acest fel prefer sa nu fim promovati deloc, pentru ca un astfel de eveniment nu ajuta ci strica imaginii Romaniei si asa extrem de fragila la international.

O prezentare de moda are doua scopuri: unul este comercial si este motivul pentru care, in general, se organizeaza intr-un anumit moment al anului. Pentru bunul mers al unei afaceri in moda este bine ca acest time-ing sa se respecte. Al doilea scop este de imagine: poate genera articole in ziare, reviste de specialitate, bloguri, marind astfel notorietatea brand-ului, a creatorului, a tarii, etc.

La evenimentul de miercuri publicul a fost format din persoane care fac parte din comunitatea romaneasca de la Paris si care nu lucreaza in domeniu. Am putut zari o singura persoana care lucreaza pentru un grup ce organizeaza cateva din saloanele din Paris, care au ca si clienti marci sau fabrici romanesti. Deci, venirea a fost strategica caci asa se intretin clientii la targuri. In deschidere, un grup de patru fabrici au prezentat niste asa zise colectii, finalul apartinandu-i din nou Lizei Panait, creatoare care se aprovizioneaza cu materiale din Dubai si careia oricat de mult m-as chinui nu-i gasesc un loc in Paris, capitala rafinamentului si al unui respect infinit pentru moda.

In urma acestei seri eu am inteles un singur lucru: anume ca evenimentul nu este dedicat modei romanesti; este organizat cu scopul de a pune in “valoare” niste fabrici ce au capacitatea de a produce in “lohn”. Nu este nimic rau in a le promova. Insa, de ce printr-o prezentare de moda organizata stangaci? Cineva care doreste sa cunoasca de ce anume este capabila o fabrica, nu are nevoie decat sa vada cateva articole de imbracaminte realizate in respective fabrica, sa le pipaie, sa analizeze modul in care sunt cusute si apoi sa discute detalii tehnice gen capacitate de productie, tehnologia folosita, gradul de calificare al mainii de lucru, etc. Nu o prezentare de moda va pune in valoare o fabrica. O prezentare de moda pune in valoare un vesmant creativ, universul unui creator sau al unei marci, imaginatia nebuna a acestuia…… este in directa relatie cu evolutia, sezonul, creatia. Pentru a lucra in lohn, rolul fabricii nu este unul creativ, ci strict excutoriu.

Liza Panait, singura creatoare a acestei seri a prezentat pentru un public care nu se gaseste in Franta. Am inteles universul sau creat in jurul catifelei, al inului, al broderiilor aplicate, predilectia pentru culorile pamantului. Nu universul este problema, ci faptul ca acesta este interpretat prin prisma unor ochi care refuza sa vada evolutia modei si a siluetei din ziua de azi. Publicul francez, pentru care presupun ca este organizat un eveniment la Paris este extrem de educat si de rafinat: tull-ul din polyester mov, trandafirii aplicati pe rochie, broderiile invechite nu mai sunt apreciate.

La nivel de accesorii - pentru toate colectiile - nimic nu a fost in concordanta: bijuterii gen gablonzuri ieftine nu au facut decat sa scoata si mai mult in evidenta amatorismul. Si la toate acestea s-a adaugat o lipsa de stil la nivel de organizare : muzica orientala data la un volum prea tare, machiajul incarcat al manechinelor, lungimea prea mare a prezentarii si cateodata dublarea fara rost a unor tinute care nu se diferentiau decat foarte putin. O totala lipsa de creativitate precum si utilizarea unor materiale banale au facut din prezentare un eveniment pe care personal nu-l inteleg.

Un mic catalog a fost distribuit. Modul in care este pus in pagina si imprimat subliniaza tot ce am descris mai sus: scris cand in franceza, cand in engleza, cu informatii care nu au nici un interes pentru un public francez (gen intersectia pe care Liza Panait a deschis magazinul) si cu greseli gramaticale pe alocuri. Cuvantul « lohn » nu exista in franceza, traducerea sa este « travail à façon ».

De ce nu profita generatia tanara, cu talent si studii in domeniu de aceste eforturi, de ce este organizat acest eveniment si de ce Ministerul nu gaseste o alta formula sa distribuie fondurile? De ce acest eveniment este tratat atat de lejer si cu atata neprofesionalism?

The Business of Fashion (II)

Cand am scris articolul de mai jos nu m-am putut impiedica sa nu fac o comparatie cu Romania. Ei nu chiar o comparatie, ca nu e foarte « sanatos » si inteligent din start, insa am incercat sa caut ce anume din sistemul de aici ar putea fi adaptat in tara. Sau care este elementul care exista aici si ajuta lucrurile sa se miste.

Lipseste investitorul. Moda este un domeniu particular prin modul in care se «misca» cash-flow-ul si prin faptul ca se investesc in amont destul de multe fonduri (materie prima, colectia pentru comercializare, photo, marketing, catalog, site, participare la targuri, etc) si cu mult timp inainte ca plata efectiva a comenzii, de catre client sa fie facuta.

Pentru a iesi din stadiul de creator care isi vinde colectia intr-un singur punct de vanzare, si anume showroom-ul sau, este nevoie de o investitie sanatoasa : intr-un punct de vanzare propriu, sau in marketing, sau intr-o forta de vanzare care sa prospecteze piata zilnic, in participarea la diverse evenimente, in crearea unei retele de agenti care sa distribuie marca la international, etc. Aici este o intreaga strategie pe care oricum nu doresc sa o divulg aici.

Ingrid Vlasov este cazul de creator care are puterea financiara sa faca o prezentare la Paris si sa plateasca o agentie de presa foarte bine « pozitionata » in mediul de moda, lucru care ii asigura intrarea in contact cu multe din verigile modei. Ce pot face in schimb cei care doresc sa-si construiasca o afacere in moda si nu au aceasta putere financiara.

In acest caz parteneriatul cu cineva care are, este aproape obligatoriu. Nimeni nu a reusit altfel, pana acum, de la Chanel la Dries Van Noten sau Marc Jacobs.

Daca un creator si-ar prezenta colectiile si dorinta de a reusi in fata unei persoane precum Tiriac, de exemplu, cu ce l-ar putea castiga, care ar fi argumentele puternice care l-ar putea face pe acesta sa investeasca in acel brand ? Si apoi alegerea de a face acest lucru in fata lui Tiriac este buna, este acesta o persoana care cunoaste industria textila si moda, este o persoana care sa creada ca poate face profit de aici ? Sistemului de moda din Romania ii mai lipseste o alta veriga foarte importanta : acei oameni de afaceri intreprinzatori, pasionati de moda, in cautarea de talente care sa promita, oameni care cunosc domeniul si care sa stie cum sa lucreze in el, astfel incat sa «creasca» o marca si sa o impuna unei piete internationale.

Am lucrat pentru o marca care la vremea respectiva era singura de « high-end » romaneasca : Sarrieri. Singura care te facea sa visezi prin produs, prin modul in care comunica. Lenjeria creata aici este dintre cele mai frumoase si mai fine. Din pacate lipsa unor fonduri sanatoase o condamna la o existenta muribunda la international. Sigur, a avut perioada ei de glorie, dar o marca are nevoie de mult mai mult pentru ca aceasta perioada sa se transforme intr-o existenta lunga pe piata internationala. Pentru ca un lucru pe care trebuie sa-l inteleaga toti designerii romani este ca daca vor sa se dezvolte trebuie sa vizeze internationalul : Romania si mai exact Bucurestiul, in acest moment singura piata pentru moda de creator care are un anumit pret, nu este o piata foarte generoasa. Pentru o dezvoltare semnificativa, internationalul este obligatoriu si deci, asocierea cu un intreprinzator capabil de o colaborare constructiva cu un creator, necesara.

Nefiind o tara cu traditie in moda este aproape firesc ca aceste persoane sa nu existe, inca. Cu timpul insa toti cei care acum investesc in franchise si multibranduri poate isi vor intoarce privirea si catre acesti creatori romani. Tot cu timpul insa, poate vor iesi la iveala si creatorii care sa inspire incredere si sa declanseze pasiunea unui intreprinzator ca va reusi sa faca marca sa cucereasca lumea cu colectiile facute de unul din acesti designeri.

Imaginea de marca si realitatea colectiei

Dolce & Gabbana, fall 2010 / photo: style.com

Vi s-a intamplat vreodata sa priviti reclamele unor marci de moda si sa va spuneti ca nu o sa cumparati niciodata un produs al acelei marci, pentru ca efectiv imaginea pe care o foloseste nu se potriveste cu personalitatea voastra ?

D&G a parut in permanenta o marca aproape kitch si cu o imagine ce trimite explicit si in permanenta la sex : in grup sau nu (sexul este o alta tema pe care moda se incapataneaza sa o exploateze in ciuda faptului ca mai toata lumea s-a plictisit de ea). Sau Rick Owens : personal nu m-am regasit niciodata in universal negru si obsesiv al creatorului, in paleta de culori saraca si in vesmintele ce parca au fost dezgropate dupa ce au zacut multi ani sub pamant. Ma farmeca in schimb universul poetic al lui Kenzo, amalgamul etnic al imprimeurilor din reclamele sale si toleranta pe care o inspira. Cu toate acestea, daca acum mi s-ar da un buget de cateva mii de euro, m-as opri in magazinul D&G pentru ca nimeni nu a lucrat dantela cum au facut-o ei in acest sezon si in cel al lui Rick Owens pentru ca nimeni nu reuseste inca, sa creeze geci de piele cu atata originalitate. Si daca as fi in fata lui l-as intreba cum face ca pielea din care isi lucreaza colectiile sa capete atingerea de matase, cum o trateaza si prin ce procedee. La Kenzo in schimb, ale carui colectii ma duc sa le « descos » in magazin in fiecare sezon, am vazut cateva ameliorari de cand a venit Marras, insa nu stiu sincer daca acum mi-as cumpara vreun articol de imbracaminte. Parca mai are nevoie de putina modernitate.

Va zic toate astea numai pentru a va impartasi cateva din reflexiile ultimelor mele pelegrinari prin magazinele de marca ale modei, acolo unde se duce intreaga lupta pentru suprematie in fata unui client ce are de ales dintr-o oferta extrem de larga. Pentru ca daca inca credeti ca Saptamana Modei este cea mai importanta veriga a sistemului modei, va inselati.

De-a lungul timpului marcile si-au construit imagini si produse «icon» si au investit in «temple» de shopping, numai pentru a-si creea «adepti» si a-i face sa revina in magazinul lor si cheltui fara sa gandeasca, dintr-o dorinta de apartenenta si «credinta» in marca respectiva. Am folosit acesti termeni pe care-i intalnim mai mult cand vorbim despre biserica sau religie, tocmai pentru ca moda s-a inspirat foarte mult din religie si din modul in care biserica si-a castigat adeptii.

Probabil ca cea mai profunda schimbare pe care criza a adus-o in modul de consum al societatilor din Vestul Europei este ca oamenii nu mai alearga dupa marci, ci dupa produse bine facute, creative, de calitate si pentru care sa plateasca un pret corect. Vorbesc despre vestul Europei, SUA si Japonia, pentru ca pe celelalte piete unde populatia nu a avut acces la moda de creator si lux, marcile se mai bazeaza pe un alt factor : nevoia de recunostinta a maselor care doreste sa arate sau sa « pacaleasca» asupra statut-ului social, printr-un sac Vuitton sau o esarfa Hermès, sau a noilor imbogatiti care trebuie neaparat sa « zbiere» din toate masinile sau accesoriile ca au ajuns la un nivel financiar ce trebuie aratat.

In acest moment marcile se retrag in domeniul pe care il cunosc cel mai bine si tot acolo isi gasesc inspiratia de cateva sezoane. Decalajul intre ceea ce vand si ceea ce prezinta nu mai este atat de mare.