Bata organizeaza de cateva sezoane un concurs pentru tinere talente, creatoare de pantofi. Colectia castigatoare este ulterior produsa pentru a fi vanduta in reteaua Bata. Initiativa ofera un exemplu perfect de modul in care industria poate ajuta tenerele talente: ti se ofera ocazia sa pui in practica o colectie: pornind de la realizarea prototipului in Italia, pana la realizarea efectiva a colectiei si a conceptului de imagine ce insoteste produsul. Un mic procent din cifra de afaceri realizata din vanzarea sa revine castigatorului. Amelie Pichard, o tanara stilista, este cea care a castigat concursul anul acesta, colectia a iesit astazi "pe piata" insa, din pacate, numai in Franta.
Am intalnit-o pe Amelie si i-am pus cateva intrebari legate de parcursul sau si de trecerea de la crearea de imbracaminte la cea de incaltaminte. Dupa ce am discutat despre moda si pantofi, Amelie mi-a marturisit ca este mare fun Nadia Comaneci; a facut gimnastica cand era mica si urmarea "in bucla" exercitiul Nadiei de la paralele.
Care este parcursul tau in moda ?
Timp de trei ani am urmat o scoala de stilism-modelism in Paris. In 2006 am absolvit-o cu mentiunea « foarte bine » si cu primul premiu acordat de juriul de moda. Am fost imediat angajata la Dice Kayek pe postul de asistenta de creatie, pe langa creatoarea acestei marci. Dupa 2 ani am dorit sa ma specializez pe accesorii, de fapt pe incaltaminte, deoarece partea de artizanta specifica acestui domeniu si lucrul pe piele imi lipseau. In timpul studiilor am lucrat cu o creatoare de bijuterii, unde am reusit sa cunosc ultimii fabricanti de astfel de bijuterii din zona pariziana si am invatat foarte multe despre pielarie. Am gacut si un stagiu la Karine Arabian in anul 2 de studii.
A fost dificil sa te dirijezi catre incaltaminte dupa imbracaminte ?
Nu a fost usor, deoarece nici o formare teoretica in scoala nu mai era posibila pentru mine, aveam 25 de ani si aveam un job, nu vroiam sa reiau studiile. Dupa ce am cautat sa ma sfatuiesc cu mai multi artizani de pantofi, dintre care si cu Mr Massaro, (http://www.cigaletv.com/Raymond-MASSARO-le-roi-des-chausseur_a40.html) m-am hotarat sa fac turul ultimilor producatori de pantofi din regiunea pariziana. Am gasit, in final, unul care a avut generozitatea sa ma accepte in echipa sa si sa ma formeze doua zile pe saptamana. Am inceput deci sa lucrez 3 zile pe saptamana la DK si doua la artizanul de pantofi.
Cum te-ai pregatit pt concursul Bata ?
Am descoperit concursul citind stirile pe net, intr-o dimineata, chiar inainte sa ma indrept catre al doilea job, in aprilie 2009. Am fost extrem de incantata deoarece sa particip la un concurs era exact ceea ce doream sa fac, ca un al doilea pas. Am inceput sa desenez o colectie de pantofi plecand de la faptul ca in acel moment aveam dorinta de ceva rosu si de pantofi care par luati din magazinele de second hand. Apoi a trebuit sa adaptez toate acestea la brieful Bata (clientela, materie prima, cost) si sa spun o poveste cu aceasta colectie. Am cautat teme de inspiratie si am finalizat-o pe tema « americana ».
Ce aptitudini trebuie sa aibe cei care doresc sa creeze incaltaminte ?
Dupa mine, nu cred ca putem face asa ceva fara sa stim cum se fabrica, partea tehnica. Acest lucru trebuie bine stapanit pentru a intra in acest domeniu. Stiu sa creez si sa fabric articole de imbracaminte. Pentru incaltaminte insa, imi lipsea exact acest lucru si a trebuit sa invat. Mai mult, dorind sa ma indrept catre partea artizanala si dorind sa fac eu insami modelele, aceasta etapa era obligatorie. Micul fabricant-artizan de pantofi care mi-a permis sa-nvat meserie nu era unul care facea pantofi sexy de femei, ci lucra numai incaltaminte ortopedica, medicala. Eram departe de lumea glamour a creatorilor de pantofi, insa nu mi-a pasat pentru ca am dorit in primul rand sa stapanesc tehnica. Partea creativa am tot avut ocazia sa o exersez in meseria mea de stilist.
Timp de trei ani am urmat o scoala de stilism-modelism in Paris. In 2006 am absolvit-o cu mentiunea « foarte bine » si cu primul premiu acordat de juriul de moda. Am fost imediat angajata la Dice Kayek pe postul de asistenta de creatie, pe langa creatoarea acestei marci. Dupa 2 ani am dorit sa ma specializez pe accesorii, de fapt pe incaltaminte, deoarece partea de artizanta specifica acestui domeniu si lucrul pe piele imi lipseau. In timpul studiilor am lucrat cu o creatoare de bijuterii, unde am reusit sa cunosc ultimii fabricanti de astfel de bijuterii din zona pariziana si am invatat foarte multe despre pielarie. Am gacut si un stagiu la Karine Arabian in anul 2 de studii.
A fost dificil sa te dirijezi catre incaltaminte dupa imbracaminte ?
Nu a fost usor, deoarece nici o formare teoretica in scoala nu mai era posibila pentru mine, aveam 25 de ani si aveam un job, nu vroiam sa reiau studiile. Dupa ce am cautat sa ma sfatuiesc cu mai multi artizani de pantofi, dintre care si cu Mr Massaro, (http://www.cigaletv.com/Raymond-MASSARO-le-roi-des-chausseur_a40.html) m-am hotarat sa fac turul ultimilor producatori de pantofi din regiunea pariziana. Am gasit, in final, unul care a avut generozitatea sa ma accepte in echipa sa si sa ma formeze doua zile pe saptamana. Am inceput deci sa lucrez 3 zile pe saptamana la DK si doua la artizanul de pantofi.
Cum te-ai pregatit pt concursul Bata ?
Am descoperit concursul citind stirile pe net, intr-o dimineata, chiar inainte sa ma indrept catre al doilea job, in aprilie 2009. Am fost extrem de incantata deoarece sa particip la un concurs era exact ceea ce doream sa fac, ca un al doilea pas. Am inceput sa desenez o colectie de pantofi plecand de la faptul ca in acel moment aveam dorinta de ceva rosu si de pantofi care par luati din magazinele de second hand. Apoi a trebuit sa adaptez toate acestea la brieful Bata (clientela, materie prima, cost) si sa spun o poveste cu aceasta colectie. Am cautat teme de inspiratie si am finalizat-o pe tema « americana ».
Ce aptitudini trebuie sa aibe cei care doresc sa creeze incaltaminte ?
Dupa mine, nu cred ca putem face asa ceva fara sa stim cum se fabrica, partea tehnica. Acest lucru trebuie bine stapanit pentru a intra in acest domeniu. Stiu sa creez si sa fabric articole de imbracaminte. Pentru incaltaminte insa, imi lipsea exact acest lucru si a trebuit sa invat. Mai mult, dorind sa ma indrept catre partea artizanala si dorind sa fac eu insami modelele, aceasta etapa era obligatorie. Micul fabricant-artizan de pantofi care mi-a permis sa-nvat meserie nu era unul care facea pantofi sexy de femei, ci lucra numai incaltaminte ortopedica, medicala. Eram departe de lumea glamour a creatorilor de pantofi, insa nu mi-a pasat pentru ca am dorit in primul rand sa stapanesc tehnica. Partea creativa am tot avut ocazia sa o exersez in meseria mea de stilist.
Am rugat-o pe Amelie sa-mi spuna care sunt pantofii sai preferati si iata cateva exemple:
Prada
Chanel
Chrissie Morris
