Marci romanesti

geanta DaDa

Am petrecut cateva zile in Bucuresti si desi vin acasa de cateva ori pe an, regasirea tarii, a Bucurestiului, este de fiecare data diferita si parca la fel. Am aceleasi experiente neplacute cu taximetristii, primul impact cu orasul imi aduce intotdeauna aminte de ce am plecat, gasesc oamenii agitati, nervosi, rai, incrancenati si urat imbracati. Apoi ma « domesticesc» precum vulpea din « Micul print » si imi aduc aminte ce imi place la oras….. dau ochii cu Gradina Icoanei, cu Calea Victoriei care desi decade si o gasesc mai prapadita decat data trecuta, inca imi place, ma vad cu prietenii si toate acestea imi deschid simturile astfel incat incep sa vad si lucrurile furmoase.

Ma intorc la Paris cu multa admiratie pentru doua marci : una pe care o stiu de mult, care a fost un fel de pionier in peisajul autohton de moda, marca ce continua sa existe si care spre marea mea bucurie inca ma atrage prin produs, evident. DADA…… despre care am mai scris si care atunci cand si-a deschis boutique-ul din Piata Amzei ma duceam sa-l vizitez cum fac acum cu cel al lui Vuitton de pe Champs Elysées. Ma intorc la Paris cu o geanta cumparata in acelasi boutique, spatiu care merita un design mai ok. Stiu ca intoarsa la birou toata lumea ma va intreba de unde am geanta si am sa fiu bucuroasa sa le zic ca este vorba de o marca romaneasca.

Site-ul este la fel de cool si original…..va invit sa aruncati o privire in dadazin J

www.dada.ro

As vrea sa-i vad mai activi, mai agresivi chiar, in acest moment in care accesoriile sunt pe mare val si conform unor studii recente se pare ca vor mai fi ani buni de acum incolo. Nu stiu cum este in prezent organizat departamentul lor de creatie, insa ma intreb daca stiu ca un designer precum Laura Popoviciu, care a facut un stagiu important in departamentul de inovatiei de la LV si care este atat de bine pregatita pe accesorii nu ar putea fi o colaborare interesanta pt ei. ATENTIE nu este un post pentru a-i gasi Laurei un job, ea in acest moment lucreaza cu o splendida marca de lux in Paris si sincer nu stiu daca este deschisa la colaborari cu alte marci, insa era o idee….asa cum mai sunt si alti romani care studiaza afara si care pot aduce un suflu actual in creatiile acestor marci romanesti care pacatuiesc prin faptul ca sunt prea inchise in jurul lor si a zonei din care provin.

A doua « indragosteala » este, ati ghicit,  Valentina Vidrascu. Singura colectie vazuta de mine a fost cea prezentata la Pasarela acum 3 ani si de atunci am vazut numai pe net cateva creatii de-ale ei. Intamplarea fericita a fost intalnirea noastra la PV si discutiile interminabile avute despre materiale si moda ....am venit sa o vad numai pe feeling, ma puteam insela si as fi putut foarte bine asista la o prezentare esec….insa ceva imi spunea ca o persoana care viziteaza 6 targuri de textile pe an, care se intoarce acasa din fiecare calatorie cu kilograme intregi de albume si carti de moda, care pune atata pasiune in ceea ce face nu poate da nastere unor rateuri.

Presa de moda a lipsit din pacate, in masa. Revista The ONE si site-ul fashionandbeauty.ro au fost parteneri ai evenimentului si deci prezente ;  cei de la Beau Monde au oferit o supriza placuta ….in rest…..nimeni. Experienta oamenilor din presa castigata pe parcursul atator vizionari « live » ale saptamanilor modei din Paris, Milano, NY si Londra nu poate fi folosita constructiv in acest sens. Toata aceasta experienta se duce in realizarea editorialelor si a admiratiei desavarsite pentru marcile straine. Marci care merita admiratie, asta sa fie clar….. insa cum credeti ca apar noi talente in orice oras al modei, din orice tara daca aceste reviste nu-l sustin…… Exista pretentii de stilism pentru mare parte din fashion-editori dar n-ar insemna asta sa se arda niste etape ? Ce este mai dificil : sa asisti la o prezentare impecabila unde vesmantul si atmosfera sunt create de echipe enorme care invart un buget de milioane de euro sau sa strabati jumatate din Bucuresti si sa stii sa alegi « bobul bun de cel rau » intr-un amalgam care nu trebuie dat la o parte in intregul sau ?

Succesul actual al marcii Carven se datoreaza evident talentului creatorului sau,  mixului perfect intre produs si pret dar si faptului ca este sustinut in masa de toate revistele frantuzesti.

Aceasta lipsa de interes imi reveleaza o alta : lipsa de viziune pe termen lung. Daca aceste marci romanesti ar fi sustinute, atunci acestea ar evolua si financiar si deci, ar castiga putearea sa plateasca si reclame in paginile revistelor si uite asa ajutorul ar fi reciproc.

Sigur toate acestea cer timp, rabdare, capacitate de analiza, pasiune, deschidere, cunostinte ....

Despre Pasarela de la Paris

La cateva zile dupa festivalul Pasarel a am avut ocazia sa ma intalnesc cu cele trei doamne de la IFM care au facut parte din juriul festivalului : Sylvie Ebel, directoarea adjuncta a scolii, Francine Pairon, responsabila programului de creatie si Karine Piotraut, responsabila de cariere. Intalnirea a avut loc in cadrul festivitatii de acordare a diplomelor generatiei 2010 de designeri si manageri ai IFM-ului si faptul ca din aceasta promotie face parte si Laura Popoviciu, castigatoarea celei de-a doua editii a Pasarelei, ne-a orientat discutia, din nou, catre acest festival care uite ca renaste intr-un moment in care toata lume il credea pierdut pentru totdeauna.

Pentru cei care vor sa stie, Laura Popoviciu isi continua stagiul in cadrul departamentului de inovare la Louis Vuitton si in seara in care am intalnit-o a primit diploma din mainile lui Pierre Bergé. Am citit interviul cu Philippe Guillet, realizat in paginile revistei The One, si am vazut ca acolo este specificat ca ea lucreaza la Gucci, insa probabil ca este o mica scapare. In orice caz felicitari lui Philippe pentru toata aceasta munca pusa in slujba modei din tara si pentru faptul ca face ca toti acesti profesionisti ai industriei sa se intalneasca. Proiectul sau in jurul artizanatului romanesc nu va face decat sa aduca intr-o actualitate internationala un subiect care bantuie de pe la inceputul crizei toate marile case de moda : artizanatul, tot ceea ce este facut « de mana », micile ateliere care « hranesc » toate prezentarile de moda din Paris, cu creativitate si tehnici traditionale sau inovante. Poate ca artizanatul romanesc isi poate gasi locul si el aici.

Am profitat de ocazie pentru a discuta cu Francine Pairon, pentru care venirea in Romania a fost o premiera; doream in acelasi timp sa stiu cum a privit ochiul sau expert colectiile ce i-au fost prezentate si cu ce sentiment s-a intors.

Cum ati descrie aceasta prima intalnire cu moda romaneasca ?

Moda romaneasca este inca la inceput, modalitatile prin care se exprima sunt multiple. Silueta este abordata precum un tot : ca o forma de cautare arhitecturala, ca un support iconografic sau ca un support prin care sunt exprimate emotiile. Rezultatul poate fi oarecum local, oarecum global. Pe partea de bijuterii am vazut piese mai bine realizate, dar asta si pentru ca bijuteria are un teritoriu de exprimare mai liber in ceea ce priveste materialul utilizat : materiale pretioase, nepretioase, portelanul, materialul textil, etc.

Care este momentul favorit din cadrul Pasarela ?

Am asistat la o superba prezentare a colectiei « Murmur » si la momente pline de energie si puternice in cadrul prezentarilor de moda. Am avut parte si de o descoperire muzicala : Maria Tanase. Pasarela este o intalnire care are loc datorita deschiderii si descoperirii, este un moment intens.

De ce l-ati ales pe Ovidiu Pop ?

Juriul l-a ales pe Ovidiu pentru capacitatea sa de a declina intr-o colectie tema aleasa de la bun inceput; l-am ales pentru ca are simt stilistic si simt al detaliului. In el sunt reunite calitati indispensabine celor care vor sa intre la IFM, in plus este reactiv si energic.

Un sfat pentru tinerii creatori ?

Experimentati mai mult, priviti mai mult catre propria cultura si catre artizanatul care este foarte bogat, deschideti-va catre alte materiale. Indrazniti sa fiti mai radicali in ceea ce doriti sa transmiteti; aditionarea mai multor elemente nu face forta unei siluete. Ramaneti voi insiva si munciti. Munciti si exprimati-va!

Moda romaneasca: intre pesimism si optimism

Maria Lucia Hohan la PAP

Corina Vladescu la PAP

Laura Popoviciu

Cu cat inteleg mai profund sistemul de moda din Franta cu atat ma umplu de pesimism in ceea ce priveste moda in Romania cu scandalurile din jurul unor saptamani ale modei ce oricum nu-si au rostul decat pentru dragul de a avea evenimente, cu reviste care nu fac decat sa imite ce se intampla pe afara, fara sa-si asume o pozitie specifica in fata unei industrii romanesti si mai ales cu colectii care merg catre o nisha arty-futurista in care nu se regaseste nimeni. Toata lumea din moda face arta in Romania si o face la preturi mari. O vizita pe Molecule F m-a facut si mai pesimista in fata preturilor afisate.

PESIMISM: Micile grupuri care se creeaza in jurul fiecarui proiect si scindeaza lumea modei, incapacitatea de a creea un organism care sa coordoneze totul si mai ales modul neprofesionist in care este tratat acest domeniu vor continua sa impiedice dezvoltarea unui sistem sanatos al modei romanesti. In aceste conditii cei care isi vor lucra colectiile cu seriozitate, continuitate si in spiritul creativitatii care-i caracterizeaza, vor reusi?

OPTIMISM: Cand vad creatori precum MLH sau Corina Vladescu, de doua ori pe an, la Targul de PAP de la Paris, nu pot decat sa admir curajul, tenacitatea si forta acestor fete care continua sa creeze si sa se prezinte la international cu optimism. Prezenta Romaniei, prin acesti creatori, la salonul PAP este o performanta.

http://mlh-shop.com/

http://circuit-bored.blogspot.com/

Cand vad oameni precum Oianu care nu-si abandoneaza idealismul, ma "contaminez" si eu. Cazul lui Adrian Oianu este un pic aparte. Stiu ca acest lucru vine dintr-o personalitate care nu-si poate trai viata fara a face bine, in sensul cel mai moral al termenului. Mi-am dat seama de acest lucru imediat ce am vizitat site-ul sau acum cativa ani si am realizat ca este singurul creator care este implicat in evenimente umanitare. Apreciez pozitia de dascal al unui sistem care bajbaie in non-valoare si mondenitati, precum si ideea ultimului sau proiect, Tactile. Stiu in acelasi timp ca este un talentat creator si imi doresc enorm sa-i vad creatiile pe strazi, imbracand femeile pe care le admira atat de mult.

http://www.adrianoianu.com/

O alta romanca ce parcurge un drum frumos in acest domeniu este Laura Popoviciu pe care am intalnit-o saptamana trecuta intr-o pauza de masa. Laura este castigatoarea ultimei editii a concursului Pasarela, a studiat la IFM si acum face stagiul obligatoriu de sfarsit de an, in departamentul de inovatie al marcii Louis Vuitton. Este un post care-i permite o privire transversala in cadrul grupului deoarece nu lucreaza pentru un produs anume ci poate atinge oricare dintre liniile ce formeaza marca: accesorii, marochinarie, vesminte. Existenta unui departament de inovatie in cadrul acestui grup ce fascineaza atat, este probabil unul din secretele succeselor pe care le inregistreaza. Ii urez mult succes Laurei si faptul ca stagiul sau se deruleaza aici nu este o simpla coincidenta. Delimitandu-se la Pasarela printr-o colectie ce privea catre viitor si cu interes particular pentru tot ce reprezinta inovatie - cand am intalnit-o prima oara la IFM mi-a povestit de tehnica de taiere laser, utilizata in acest sezon in ultima colectie Alaia - Laura si-a gasit bine locul in acest departament.

Sper ca toate exemplele pozitive de aici sa construiasca incet, incet aceea normalitate de a carei lipsa sufera toata lumea: creatori, public dar si cumparatori.

Barbatul si Moda

Pe Ovidiu Buta il cunoasteti atat de bine : este in prezent fashion-directorul revistei masculine GQ si persoana prezenta activ in presa de moda din tara. In acest peisaj Ovidiu este un caz aparte prin faptul ca are si o experienta pe terenul modei si cunoste partea comerciala a sistemului.Pe Adina Nanu, din pacate, cei care nu au trecut prin Academia de Arta sau prin cea de Teatru si Film de la Bucuresti nu o stiu foarte bine. Cu toate acestea experienta si cunostintele sale de istorie a costumului precum si colectia personala de vesminte ce au traversat timpurile, o recomanada ca cea mai fina cunoscatoare a acestui domeniu in tara.

Legatura dintre cei doi este cea creata in perioada de studii intre elev si profesor : Ovidiu Buta fiindu-i elev dnei Nanu la Academia de Teatru si Film. Din discutii despre moda masculina, a carei evolutie in timp a fost atat de lenta spre deosebire de cea feminina, a luat nastere aceasta carte. Dupa ce am citit-o mi-am adus aminte cat de mult iubesc culorile si cat de des uit acest lucru. Cartea este in intregime ilustrata de desene realizate de dna Nanu si modul in care din cateva linii reuseste sa descrie costumul unei epoci nu face decat sa confirme intreaga sa pasiune pentru acest domeniu.

Este o carte scrisa pentru un public larg, in care domenii vaste ale modei sunt abordate succint si care la sfarsit te imbie sa aprofundezi, sa vrei sa cunosti mai mult. Si pentru ca de fapt este o carte ce are ca personaj principal barbatul, evident ca acum ea se afla pe noptiera sotului meu si asteapta sa fie citita si de el.

In peisajul romanesc aceasta carte poate sta la baza educatiei despre vesmant si moda pentru toate generatiile, educatie care din pacate a fost total ignorata de perioada comunista dar care acum se reia si ne ajuta sa privim domeniul cu alti ochi. A te imbraca frumos nu are de-a face cu sclipiciul si marcile afisate ostenativ pe piept, nici cu geanta Vuitton sau Chanel agatata de umar. Are de-a face cu educatia.

Dupa 10 zile in Bucuresti

Ateneul Roman

Ateneul Roman

Parcul Ioanid

Ce imi place, inca, in Bucuresti:

PARCUL IOANID : pe cat e de mic pe atat mi-e de drag si inca imi aduce aminte de noptile cand, molesita de caldura ieseam sa ma racoresc aici. Nu ma mir cand la o cautare pe net vad ca a fost proiecat dupa parcul meu preferat din Paris : Parcul Monceau.

CAFENEAUA ITALIANA « CAFFE E LATTE » de langa Cismigiu : rezist greu dulciurilor de casa de aici, insa ce ma face sa ma intorc este serviciul foarte placut si calduros…oamenii de aici au prins lectia serviciului impecabil.
http://www.caffelatte.ro/

ATENEUL ROMAN : eu recomand tuturor strainilor care imi cer sfaturi cu privire la locurile de vazut in Bucuresti, sa-si ia un bilet la un concert de la Ateneu. Sala Ateneului este unul dintre locurile bucurestene cu care ma pot lauda si care ma ajuta sa-mi imaginez cum isi traia Bucurestiul viata frumoasa din perioada interbelica.

http://fge.org.ro/ateneul-roman

ACADEMIA CATAVENCU : pentru ca desi ma intristeaza cand vad in ce hal isi bat unii politicieni joc de societatea romaneasca, vad ca inca mai e cineva care sa-i arate cu degetul.

Imi mai place sa fac o plimbare pe Calea Victoriei si pe Magheru si sa ma uit la vitrine. De la an la an insa, plimbarea asta devine trista din cauza spectacolului dezolant al spatiilor inchise, al vitrinelor lipsite de imaginatie, al serviciului prost al vanzatoarelor. I-as sfatui pe toti cei care detin spatii pe aceste strazi sa faca o cautare pe net sau sa-si rezerve un weekend de « cercetare si inspiratie » prin vreuna din capitalele europene ale modei. Apoi, pe cei de la Primarie sa initieze un plan comercial pe aceste doua artere.

Ce nu-mi place in Bucuresti :

TAXIURILE care sunt murdare in interior, total neingrijite si taximetristii care fumeaza;

NU INTELEG de ce suntem atat de agresivi unii cu altii, atat in comportament cat si in vorbire….de ce nu ne insusim inca regulile de bun simt care exista in orice societate civilizata;

simt vizual ca nimeni nu este interesat de un PLAN URBANISTIC coerent….saracul oras.

La un moment dat cand, aici la Paris, am facut o greseala de vorbire in lb romana, o prietena m-a sfatuit ca atunci cand ajung in tara sa exersez vorbirea in romana citindu-l pe Plesu si Academia Catavencu. Si asta fac, pe langa toate revistele de moda cumpar Catzavecu . Si in ultimul numar am dat de fraza asta pe care am retinut-o si pe care v-o impartasesc . Un roman plecat in Italia spune : « Cand plec din Romania imi lipsesc rudele si prietenii. Cand plec din Italia imi lipseste totul ». Cam asta simt eu acum.