Alexandra BadeaIn seara aceasta la ora 21h, aveti ocazia sa vedeti piesa Alexandrei Badea, tanar regizor ce traieste la Paris. Am norocul sa o cunosc pe Alexandra de pe vremea cand visam la teatru in Bucuresti si am indraznit sa-i cer sa-mi raspunda la cateva intrebari.
De cati ani esti aici si cum te simti la Paris, ca artist dar si ca cetatean.
De opt ani. Ma simt in contact cu lumea. Cel mai mult imi place in Paris melanjul oamenilor, al natiunilor eu care nu cred in natiuni. Poti trai in Paris in iluzia universalitatii. E un oras intersectie si asta e cel mai interesant. Evident ca si in arta e la fel. Cred ca poti vedea aici orice film, spectacol, expozitie care a aparut undeva in lumea asta. De aici vine senzatia de libertate. Evident ca uneori este o senzatie iluzorie. Unde putem fi liberi astazi?
2. Ce sentiment anume ti-a dat inspiratie pentru piesa?
Criza primilor ani traita aici. Cand esti obligat sa intrii intr-o categorie au alta. Cand trebuie sa alegi intre a fi roman sau a fi francez. Numai ca uneori e o alegere imposibila. Esti pur si simplu ceea ce esti si asta e greu de acceptat pentru ceilalti, mai ales pentru institutii. Eu cred ca am plecat din Romania pentru ca nu ma puteam adapta. Nu am cautat conditii mai bune de viata, poate cel mult conditii mai bune de a-mi exersa meseria dar nimic altceva. Am venit aici intr-o naiva cautare a unei societati ideale sic and mi-am dat seama ca aceasta societate nu exista nicaieri am inceput sa scriu.
3. Care sunt diferentele intre a face teatru aici si a-l face in tara?
Aici e mai multa liberate. Sunt atatea structuri incat nu esti dependent doar de un anume director de teatru care traseaza linia artistica generala. In Romania sunt forme in arta care nu pot fi vizibile inca. Si asta nu din cauza publicului care le-ar accepta in timp, ci din cauza institutiilor. Incerc sa fac teatru si in Romania. Poate ca acolo e mai necesar decat aici sa fac ceea ce fac eu. Uneori reusesc uneori nu. Nu vreau sa fac compromisuri. Nu pentru mine ci pentru public. Sunt atatea spectacole care nu spun nimic, de care de fapt nimeni nu are nevoie, care nu au nici o justificare de a exista din bani publici incat nu are rost sa ma apuc sa fac si eu asa ceva. Asa ca fac spectacole in Romania cand am libertatea de a face ceva si ca forma si ca sens. Si asta devine din ce in ce mai greu.
4. Cum te raportezi la sistemul modei, ai marci preferate, te atrage, te inspira?
Imi plac mult tinerii creatori. In spectacolele mele nu prea lucrez pe o teatralitate a costumului, dar ma inspira pe mine personal. Imi place sa intru din cand in cand in magazinele lor sau in targuri de moda. Nu neaparat pentru a cumpara. O marca preferata? Poate All Saints.
De cati ani esti aici si cum te simti la Paris, ca artist dar si ca cetatean.
De opt ani. Ma simt in contact cu lumea. Cel mai mult imi place in Paris melanjul oamenilor, al natiunilor eu care nu cred in natiuni. Poti trai in Paris in iluzia universalitatii. E un oras intersectie si asta e cel mai interesant. Evident ca si in arta e la fel. Cred ca poti vedea aici orice film, spectacol, expozitie care a aparut undeva in lumea asta. De aici vine senzatia de libertate. Evident ca uneori este o senzatie iluzorie. Unde putem fi liberi astazi?
2. Ce sentiment anume ti-a dat inspiratie pentru piesa?
Criza primilor ani traita aici. Cand esti obligat sa intrii intr-o categorie au alta. Cand trebuie sa alegi intre a fi roman sau a fi francez. Numai ca uneori e o alegere imposibila. Esti pur si simplu ceea ce esti si asta e greu de acceptat pentru ceilalti, mai ales pentru institutii. Eu cred ca am plecat din Romania pentru ca nu ma puteam adapta. Nu am cautat conditii mai bune de viata, poate cel mult conditii mai bune de a-mi exersa meseria dar nimic altceva. Am venit aici intr-o naiva cautare a unei societati ideale sic and mi-am dat seama ca aceasta societate nu exista nicaieri am inceput sa scriu.
3. Care sunt diferentele intre a face teatru aici si a-l face in tara?
Aici e mai multa liberate. Sunt atatea structuri incat nu esti dependent doar de un anume director de teatru care traseaza linia artistica generala. In Romania sunt forme in arta care nu pot fi vizibile inca. Si asta nu din cauza publicului care le-ar accepta in timp, ci din cauza institutiilor. Incerc sa fac teatru si in Romania. Poate ca acolo e mai necesar decat aici sa fac ceea ce fac eu. Uneori reusesc uneori nu. Nu vreau sa fac compromisuri. Nu pentru mine ci pentru public. Sunt atatea spectacole care nu spun nimic, de care de fapt nimeni nu are nevoie, care nu au nici o justificare de a exista din bani publici incat nu are rost sa ma apuc sa fac si eu asa ceva. Asa ca fac spectacole in Romania cand am libertatea de a face ceva si ca forma si ca sens. Si asta devine din ce in ce mai greu.
4. Cum te raportezi la sistemul modei, ai marci preferate, te atrage, te inspira?
Imi plac mult tinerii creatori. In spectacolele mele nu prea lucrez pe o teatralitate a costumului, dar ma inspira pe mine personal. Imi place sa intru din cand in cand in magazinele lor sau in targuri de moda. Nu neaparat pentru a cumpara. O marca preferata? Poate All Saints.
Ne vedem diseara, sper!
Intrarea se face prin rue St Dominique.
No comments:
Post a Comment