Am fost invitata miercuri seara la Ambasada Romaniei (si tin sa multumesc Ambasadei pentru aceasta invitatie) pentru a asista la evenimentul organizat de catre Misiunea Economica Romana in Franta, impreuna cu FEPAIUS si Ministerului Economiei si Comertului. In frumosul spatiu al Hotelului Behague are loc in noiembrie sau decembrie ale fiecarui an un eveniment ce se organizeaza in jurul unei prezentari de moda si despre cel de anul trecut am scris aici. La recitirea acestui articol scris in 2009, mi-am dat seama ca l-as fi putut copia si pune din nou aici cu data din 2010, deoarece nimic nu a evoluat.
M-am regasit in fata aceluiasi tip de eveniment trist si prafuit, care te transporta cu 30 de ani in urma si care denota lipsa de seriozitate, rigoare si cel mai grav, cunostinte la nivel de creatie vestimentara dar si promovare a unei industrii, a unei tari. La urma urmei, decat sa fim promovati in acest fel prefer sa nu fim promovati deloc, pentru ca un astfel de eveniment nu ajuta ci strica imaginii Romaniei si asa extrem de fragila la international.
O prezentare de moda are doua scopuri: unul este comercial si este motivul pentru care, in general, se organizeaza intr-un anumit moment al anului. Pentru bunul mers al unei afaceri in moda este bine ca acest time-ing sa se respecte. Al doilea scop este de imagine: poate genera articole in ziare, reviste de specialitate, bloguri, marind astfel notorietatea brand-ului, a creatorului, a tarii, etc.
La evenimentul de miercuri publicul a fost format din persoane care fac parte din comunitatea romaneasca de la Paris si care nu lucreaza in domeniu. Am putut zari o singura persoana care lucreaza pentru un grup ce organizeaza cateva din saloanele din Paris, care au ca si clienti marci sau fabrici romanesti. Deci, venirea a fost strategica caci asa se intretin clientii la targuri. In deschidere, un grup de patru fabrici au prezentat niste asa zise colectii, finalul apartinandu-i din nou Lizei Panait, creatoare care se aprovizioneaza cu materiale din Dubai si careia oricat de mult m-as chinui nu-i gasesc un loc in Paris, capitala rafinamentului si al unui respect infinit pentru moda.
In urma acestei seri eu am inteles un singur lucru: anume ca evenimentul nu este dedicat modei romanesti; este organizat cu scopul de a pune in “valoare” niste fabrici ce au capacitatea de a produce in “lohn”. Nu este nimic rau in a le promova. Insa, de ce printr-o prezentare de moda organizata stangaci? Cineva care doreste sa cunoasca de ce anume este capabila o fabrica, nu are nevoie decat sa vada cateva articole de imbracaminte realizate in respective fabrica, sa le pipaie, sa analizeze modul in care sunt cusute si apoi sa discute detalii tehnice gen capacitate de productie, tehnologia folosita, gradul de calificare al mainii de lucru, etc. Nu o prezentare de moda va pune in valoare o fabrica. O prezentare de moda pune in valoare un vesmant creativ, universul unui creator sau al unei marci, imaginatia nebuna a acestuia…… este in directa relatie cu evolutia, sezonul, creatia. Pentru a lucra in lohn, rolul fabricii nu este unul creativ, ci strict excutoriu.
Liza Panait, singura creatoare a acestei seri a prezentat pentru un public care nu se gaseste in Franta. Am inteles universul sau creat in jurul catifelei, al inului, al broderiilor aplicate, predilectia pentru culorile pamantului. Nu universul este problema, ci faptul ca acesta este interpretat prin prisma unor ochi care refuza sa vada evolutia modei si a siluetei din ziua de azi. Publicul francez, pentru care presupun ca este organizat un eveniment la Paris este extrem de educat si de rafinat: tull-ul din polyester mov, trandafirii aplicati pe rochie, broderiile invechite nu mai sunt apreciate.
La nivel de accesorii - pentru toate colectiile - nimic nu a fost in concordanta: bijuterii gen gablonzuri ieftine nu au facut decat sa scoata si mai mult in evidenta amatorismul. Si la toate acestea s-a adaugat o lipsa de stil la nivel de organizare : muzica orientala data la un volum prea tare, machiajul incarcat al manechinelor, lungimea prea mare a prezentarii si cateodata dublarea fara rost a unor tinute care nu se diferentiau decat foarte putin. O totala lipsa de creativitate precum si utilizarea unor materiale banale au facut din prezentare un eveniment pe care personal nu-l inteleg.
Un mic catalog a fost distribuit. Modul in care este pus in pagina si imprimat subliniaza tot ce am descris mai sus: scris cand in franceza, cand in engleza, cu informatii care nu au nici un interes pentru un public francez (gen intersectia pe care Liza Panait a deschis magazinul) si cu greseli gramaticale pe alocuri. Cuvantul « lohn » nu exista in franceza, traducerea sa este « travail à façon ».
De ce nu profita generatia tanara, cu talent si studii in domeniu de aceste eforturi, de ce este organizat acest eveniment si de ce Ministerul nu gaseste o alta formula sa distribuie fondurile? De ce acest eveniment este tratat atat de lejer si cu atata neprofesionalism?
No comments:
Post a Comment